Existenta

Momentele in care nu existi sunt momente in care iti negi existenta,asa cum un sarpe nu stie cum il cheama pentru ca nu a stat sa se gandeasca.Atunci cand nu esti constient de mediu,ci traiesti poveste ta ca si cand ar fi a altcuiva si-ti place,atunci te pierzi.In sensul bun asta inseamna ca ai puterea de meditatie,de aprofundare a cunostintelor existentiale.Pentru ca toate au fost create de cineva,intr-un mod unic,pentru a-si urma cursul natural.Desi m-am gandi la asta mult,cred ca nu multi oameni pot cadea in meditatie,nu ca sa se gandeasca la bomboane,ci pentru a intelege,chiar daca nu o scoti la capat.Pentru ca stiu de Eminescu,cred ca prin legatura lui intensa cu natura,considerata loc de refugiu si meditare,el se transpunea intr-o alta persoana care citea,sau vedea povestea lui,dar care nu constientiza.Poate ca mediul il ajuta sa gandeasca pur si clar la problemele omenirii,la iubire si existenta.Probabil ca fiecare in parte este atras de natura,dar Eminescu nu era pasionat de colectarea ghindelor,el intelegea natura,o vedea dincolo de copaci si frunze.Probabil ca asa a creat lumea lui,inconjurata de padure,temele iubirii si ale naturii inspirandu-se din studiile lui asupra codrului.Poti visa sau te poti trezi la realitate,fara sa-ti pese,pentru ca vor fi altii care sa se gandeasca la exitenta si de ce te-ai nascut tu!