Si se pierdea asa cum stia numai ea...Se opreau.Gandurile se opreau.Era destul de greu sa nu se piarda asa ca o facea...Mereu.Era in bratele lui,apoi nu mai era.Si se trezea cuprinsa de baiatul cu parul cret,apoi pica spre alte margini.Marginile uitarii pentru ca nu o intelegea nimeni.Era schimbatoare ca vantul.Azi visa sa fie artista,apoi nu mai vroia sa traiasca.Ura lumea,ura oamenii,se ura ca nu putea face nimic.Vroia doar sa-l aiba pe el.Sa-l tina pentru totdeauna.Asa simtea ea repulsie fata de moarte.Prin el.Dar cine era el?Nimeni...inca nu exista,desi il vroia..Se amuza cand visa,cand pica de la unu la altu...Cand se trezea.Isi pierdea visele se pierdea..Simtea aerul rece al lui octombrie,ii simtea respiratia calda.Nu se termina.Era sigura ca nu exista,nici el nici tigara.Si apoi se arunca.Si nu simtea nimic...Nici pe el nici tigara...
Nu mai visa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu