There's no earthly way of knowing

Astazi simt placerea toamnei,adierea vantului si caldura soarelui cum imi invadeaza porii si-mi da fiori de bucurie,bucuria ca traiesc toanele naturii si tristetea mea inchisa.Da inchisa,pentru ca nu obijnuiesc sa o impartasesc,desi reprosez lipsa necesitatii.Vreau sa vina weekendul,sa pot intradevar sa ma revad,sa-mi fac adevaratele griji,peentru care toti traiesc cu gandul,putini cu sufletul.Vreau sa-mi iau chitara si sa merg pe malul lacului,la mine acasa,adevaratul meu suflet e impartit,intre bucuria muntelui si a raurilor si lacul si campia,priveghiata de bataia vantului,si razele deschise ale soarelui,intre suflete pereche ale copilarie si reprosuri spuse in singuratate si cu singuratate.Sa traiesti nu inseamna doar sa te gandesti la asta si sa faci ce crezi ca e normal..sa traiesti inseamna sa te bucuri alaturi de prieteni,sa cauti ceva toata viata,sa vrei,dar sa nu ai si la sfarsit sa inveti o lectie...aceea ca lucrul nu exista,sa-ti omori viata impacat ca ai avut un tel si cu cine sa-l imparti.Idealul e mai mult de atat,dar si ideea e buna in sine.Cat despre aluzia la "cine suntem?"este doar o intrebare,pentru ca de fapt ne cunoastem..doar vrem sa ne ascundem defectele in spatele unei intrbari fara rost.Sa sti cine sti,sa poti sa intelegi ce vrei..sunt legate de timp si imprejurari.Sa visezi,e o realitate,realitatea ta..