Spinii-a doua parte

August.Campul tremura in amalgamul de soare rece si vantul caldut,atat de nepasator aducand cu el praf si pulbere si vise si tot ce putea lua cu el in dezamagirea ca nu le va mai auzi vreodata.Ganduri care nu incetinesc,menite sa deruteze.Mirosul campului e profund si asa esti si tu.Tu cu sfera ta luminoasa si calda,atat de departe.Baiatul:M-as transforma in vant,iubito,de as putea ajunge la tine!Persoana iubita:Dar nu esti vant..Baiatul:Nu inteleg...de ce?Persoana iubita:Vezi,apune soarele.Plec.

Analogie.Pagina de jurnal.Nu existi si-mi lasi un gol in suflet.Tocmai pentru ca nu existi.Gelozia este o optiune.Multi o aleg.Dar gelozia face parte din iubire si iubirea face parte din noi,din noi doi.Aiurea.

Martie.Ziua fara viata.Am venit la tine si te-am oprit din mers.Te-ai uitat in ochii mei,probabil sa deslusesti ce gandesc.E greu,nu?Mi-a placut dezorientarea ta,atunci cand nu am spus nimic.N-ai intrebat.Mai condus pe o banca.O banca veche,de pe o straduta pietruita,tot veche.M-am uitat la tine iar,erai senin.Eu eram departe.Ti-am simtit oricum frica.Probabil tot eu ti-am implantat-o.Tarziu.

Analogie.Ultima noapte.Suntem fantome.Fantome ale deznadejdilor si disperarii,suflete vii,dar moarte la suprafata.Inuman de realisti,ne lasam prada vietii.Viata ne merita,noi nu o meritam pe ea.Asa ca ne alegem drumul.Esti de fapt un om.La asta ma asteptam..Unde se duce tot ce scrii?Daca va ramane,atunci iti voi spune.

Spinii

Ianuarie.N-a mai plouat de mult.Picaturile par calde si sunt atat de taioase.As vrea ca timpul sa se incheie aici si acum,desi sunt singura,iar agonia de alb din jurul meu ma ameteste.Lacul este atat de tanar si trist.Lacul-o femeie alba,fara de miscare.Moarta.Vantul isi infinge radacinile reci in parul meu,miscandu-se haotic,acoperindu-mi privirea,si cu ea si lacul....
Analogie:Ianuarie devreme.Mi-ai zis:Te iubesc.Nici tu nici eu nu suntem primii care folosesc cele doua cuvinte.El:Dar cand iti zic "te iubesc" simt ca am in mine si lumina si ura..si....Copila:Dar este un cliseu!El:Nu am sa exprim...Uite-te in jur,iubito!Esti singura...Atunci s-a intors cu fata la malul lacului si malul era pustiu,nemiscat.
Ianuarie tarzie:Un chip fara nume,o lacrima ajung.Pentru totdeauna.Poti modela visele asa cum vrei,dar tot asa de usor ramai si cu dezamagirea.Asa ca zambeste,pentru ca visele vor veni si vor pleca,iar tu ramai cu amintirile unor luni de iarna trecute.Amintirile calde ale unor prieteni carora nu le pasa ce esti.
Analogie:Mai.Cerul e mat.Din nou.Mi-ai strans degetele calde cu mana ta rece,atat de rece.Am vrut sa-mi trag mana dintr-a ta,dar mana mea parea doar un copac fara de miscare.Nu am putut sa mi-o scot din stransoare.Te-am asemanat cu un copac,desi ideea parea ciudata.Un copil-copac,pentru ca eram amandoi doar niste copii.Imi placea sa te am langa mine.Ma gandeam adesea daca Eram soare,iar tu cer.Iar bate vantul.Prea nelinistitor.
Toamna.Soarele straluceste in amurg.Frunzele se ridica si roiuri dezorientate .Mi-e dor de mare,de lungile priviri inapoi pe care le faceam adesea,atunci can inotam in larg doar ca sa fiu departe.Sa ma simt singura,sa pot sa gandesc orice...Sa stiuca ma aflu ata de departe de pamant,cu soarele deasupra mea stralucind,stiind ca sunt doar eu ,marea si iluziil.Oamenii care sunt inca la mal.Ma striga,dar eu nu vreau sa ma intorc...In calmul golfului imi zic:De ce masura iubirii este pierderea ei?
Analogie:Femeia cu parul de foc:Ti-am zis ca timpul vindeca tot!Iar noi oamenii nu intelegem de ce ni se intampla tot felul de lucruri,pentru ca am crezut mereu ca totul este cum ar trebui sa fie.Nu mi-a pasat ca singura trebuia sa -mi fac viata,ci am lasat-o sa curga...El:te rog!Fata cu parul ca focul:Nu!El:Dar..Fata cu parul ca focul: te iubesc!Uita ce am zis!Timpul vindeca totul...

Va urma..