vineri, noiembrie 28, 2008

Si-a cusut buzele cu ata alba...


Pentru ca asa este ea,pentru ca nu o iubesti si nu o pretuiesti.Pentru ca e perfidea si rautatea ii curge prin vene.Pentru ca nu a iubit si nici nu o face,pentru ca stie sa umileasca sa te faca sa stai la locul tau.Pentrru ca e constienta de fiecare interes,de interesul dintr-o relatie.Uraste cum nu ar trebui pentru ca nu stie cum sa nu-i pese.Cateodata aripile se rup.S-au asta zice toata lumea.Ca are aripi si ca zboara.Si mai zic ca zboara singura,mereu singura.S-au zic ca zboara singura pentru ca lasa in urma,pentru ca stie cum sa lase totul in urma.Cui sa spuna ce vrea,cand nu stie daca ceilalti oameni o fac.Credeai ca asa gandesti si tu,de fapt nu credeai ci vroiai sa crezi.Si ce-ti inspira asta.Nimic.Pentru ca ziceai ca ai invatat ca lucrurile astea nu se inspira ci se nasc.La tine doar au murit...Le-ai starpit.Si m-ai ziceai ca ai invatat,de fapt ai pierdut.Si sti ce au mai zis,au zis ca nu s-a nascut ci ca a venit.Si era singura.Doar Bergamonte era acolo...

luni, noiembrie 17, 2008

Phantasmagoria


Sufletul sau inchinat lumii,prins in lanturile proprii,vrand sau nevrand,nu era al lui.Nu mi-ai zis niciodata ca pe mine ma placi.Nu mai luat de brat sa fugim,nci nu mai imbratisat...Unde s-a dus binele?Am sa-ti spun eu:S-a dus in ochii tai ...si tu l-ai pierdut.De ce nu-mi ceri compania cand o vrei?De ce nu-ti scoti odata copilul ala din tine?De ce nu dansam cand sti ca de fapt o sa te fac sa stai langa mine?Cat de mult vrei de fapt?Unde te duci cand esti singur?Cum de esti atat de fericit cand inima mea e sub greutatea suferintei..Unde te duci cu inima rupta?Ce faci cu ultima bucata ramasa?De unde sti cand se duce lumina?Uite-te in ochii mei si spune-mi tot.Sti de ce n-ai face asta?Ori pentru ca nu-mi vezi ochii,ori pentru ca te pierzi.In ochii mei.Si-n parul tau cret pe care il iubesc.Asa te iubesc...Acum zi-mi.Zi-mi tot..

marți, noiembrie 11, 2008

Orizontul nefericit

Vreau sa ma lasi in pace!Dar n-ar trebui sa ma lasi,ar trebui sa sti ca nu vreau.De ce nu-mi citesti gandul neauzit....Ar trebui.Spune-mi,te-ai gandit vreodata ca cineva are o inchisoare in suflet?Ca cineva nu are o singura intrebare pentru miile de raspunsuri pe care tu le ai pregatite...Ca nu exista un sens in ce e,ce crede,ce vrea?Ca se simte la fel de mica ca o particula de praf si la fel de murdara de vina,sau poate mai mult decat o lume intreaga,si ca e acolo de fiecare data fara sa intrebe macar o data de ce?Ca a jurat ca nu va mai deschide niciodata geamul camerei verzi si acum e larg deschis?Ca arunca libertatea pentru propiile lanturi?Ca e gata sa asculte la toate cuvintele pe care tu nu le sti si sa pastreze tot ce tu nu vrei sa daruiesti?Te-ai uitat vreodata prin fereastra cu gratii de otel?

marți, noiembrie 04, 2008

O alta enigma..


Isi pieptana parul.Cu o ultima tragere de perie,lasa parul in pace.Nu era timp.Nu era timp destul pentru a-si exprima gandurile morbide.Vroia.O,cat de mult vroia!Si ar fi facut-o,daca...Poate daca ar fi fost inteleasa.Iubea acest tip de gandire..nimeni n-ar fi putut combina doua elemente atat de diferite,elemente intre ale caror lumi era o prea mare prapastie.Nimeni,decat el.Nu se mai intreba cine era,unde era,sopul descoperirii.Nu avea sa afle.Vechi sentimente rulau si rulau prin mintea inchisa.Aerul si camera ii confereau siguranta visarii.Se intreba cat de mult se poate schimba un om,incat sa ajunga la extreme,incat sa-si faca rau singur.Vroia sa-i fie alinata o durere de care stia ca nu are rost sa se plnaga...Si daca o facea acum,mai tarziu ce avea sa mai faca??Sau poate ca nu exista mai tarziu si trebuia sa profite..Si chiar daca era asa...cui sa-i spuna?
Privirea enigmatica si pierduta a omului visator,a nebunului visator..Ar vrea acum sa fie in alta parte...Sa-si poata da drumul buclelor.Buclele atinse de o mana enigmatica.Asa ar vrea fetita cu parul saten..

duminică, noiembrie 02, 2008

Pretinzi fals.


Nu te-ai intrebat niciodata "Cate zambete false o sa-mi mai arunci,fetito?"..desigur ca nu.Nu m-am tradat niciodata,dar tu asta faceai zi dupa zi.Imi dadeai dreptate.Tu chiar ma folosesti.Esti cruda,nu te-ai gandit la nimeni.Desi copilul soarelui,te-ai acomodat prea mult cu perdeaua ta de indiferenta.Te-ai obisnuit..iti place.Nu??Iti place sa fi egocentrista,tu si ea.Stiam,deci am avut dreptate.Poate te-a tradat,dar tot pe ea o vrei.Degeaba,copilul soarelui te anuleaza.Nu mai esti raza pe care o stiam,sau esti cea pe care no stiam.Atunci este foarte corect.N-am vrut sa-mi dau dreptate,cum nici tu nu credeai ca minti.Tu chiar minti.Eu chiar ma comport fals.Pretinzi fals.

Copilarie

Urmam pasii inceti,cautand-ne prietenii.Sunt ramuri si ramuri,unele iti dezvaluie lumina,altele iti intuneca cautarea.Unii nici n u stiu ca cauta...doar cauta.Ceilalti sunt copii soarelui.Cauta mereu ceva..bun,asemanator sau mai bun decat ei.Cauta viata perfecta si spre deosebire de ceilalti stiu ca nu o vor gasi.Nu exista.Starea pe care o ai cand relizezi este doar o umbra a ceea ce vrei sa-ti amintesti:copilaria.Incerci sa arati ca esti bun,toata lumea stie si te invidiaza.Nu vrei dar iti accepti aceasta perdea,aceasta masca.Suntem constienti ca putem face ceva ci lumea,dar de asemenea stim ca e in zadar,asa ca mai bine nu ne mai gandim.Invata sa-ti triesti viata ca si cand nu ti-ar pasa.Imposibil..Cauta-ti prietenii unde sti ca nu ai nici o sansa.Ii vei gasi.Poate..Vei scrie despre asta,pentru ca sti ca poti.Iti vei gasi partea de sus a sufletului pentru ca sti ca exista..Si va veti aminti cu drag de minunata copilarie.

sâmbătă, noiembrie 01, 2008

In linistea padurii de cuvinte


Copacii stau aplecatii asupra mea,ca si cand m-ar strangula,lasandu-ma sa le devorez culoarea intomnata.Stau plini de gratii gata sa se coboare de pe deal.Le curg frunzele vestejite in adierea brava a vantului,scrutandu-mi fata cu nervurile lor moi,galbene,palide ca moartea...Ma imbat cu masca vesela a toamnei pana la extaz.Lumina puernica a soarelui ma inunda invaluinda-ma in fiorul cald al regretului,amintindu-mi ca sunt toate cuvinte,fara inteles,dar cu sensuri ascunse.Amintindu-mi sa nu ma las prada lor.Amintindu-mi ca inca traiesc,ca totul e efemer in viata.Amintindu-mi ca ma odihnesc in linistea padurii de argint..