luni, noiembrie 17, 2008

Phantasmagoria


Sufletul sau inchinat lumii,prins in lanturile proprii,vrand sau nevrand,nu era al lui.Nu mi-ai zis niciodata ca pe mine ma placi.Nu mai luat de brat sa fugim,nci nu mai imbratisat...Unde s-a dus binele?Am sa-ti spun eu:S-a dus in ochii tai ...si tu l-ai pierdut.De ce nu-mi ceri compania cand o vrei?De ce nu-ti scoti odata copilul ala din tine?De ce nu dansam cand sti ca de fapt o sa te fac sa stai langa mine?Cat de mult vrei de fapt?Unde te duci cand esti singur?Cum de esti atat de fericit cand inima mea e sub greutatea suferintei..Unde te duci cu inima rupta?Ce faci cu ultima bucata ramasa?De unde sti cand se duce lumina?Uite-te in ochii mei si spune-mi tot.Sti de ce n-ai face asta?Ori pentru ca nu-mi vezi ochii,ori pentru ca te pierzi.In ochii mei.Si-n parul tau cret pe care il iubesc.Asa te iubesc...Acum zi-mi.Zi-mi tot..

4 comentarii:

Oana spunea...

Nimic nu mai e de zis.Inauntrul ochilor mei acum e interzis.Mi-a inghetat inima si a ramas acolo blocat in ea. In privirea lui regasesc tot ceea ce miam dorit candva. [:| sufar:-s]

lascenedumonde spunea...

si dai comentarii bune:))

Anonim spunea...

Frumoasa e iubirea. Mai ales daca dainuieste intru eternitate.
O zi minunata iti doresc

lascenedumonde spunea...

Dar nu dainuieste,e efemera si de prost gust.E vina ei ca e asa!