Isi pieptana parul.Cu o ultima tragere de perie,lasa parul in pace.Nu era timp.Nu era timp destul pentru a-si exprima gandurile morbide.Vroia.O,cat de mult vroia!Si ar fi facut-o,daca...Poate daca ar fi fost inteleasa.Iubea acest tip de gandire..nimeni n-ar fi putut combina doua elemente atat de diferite,elemente intre ale caror lumi era o prea mare prapastie.Nimeni,decat el.Nu se mai intreba cine era,unde era,sopul descoperirii.Nu avea sa afle.Vechi sentimente rulau si rulau prin mintea inchisa.Aerul si camera ii confereau siguranta visarii.Se intreba cat de mult se poate schimba un om,incat sa ajunga la extreme,incat sa-si faca rau singur.Vroia sa-i fie alinata o durere de care stia ca nu are rost sa se plnaga...Si daca o facea acum,mai tarziu ce avea sa mai faca??Sau poate ca nu exista mai tarziu si trebuia sa profite..Si chiar daca era asa...cui sa-i spuna?
Privirea enigmatica si pierduta a omului visator,a nebunului visator..Ar vrea acum sa fie in alta parte...Sa-si poata da drumul buclelor.Buclele atinse de o mana enigmatica.Asa ar vrea fetita cu parul saten..
4 comentarii:
Enigmatica Otilia in viata de zi cu zi este uimirea umbrita de zambetul rece:).
Speram ca enigmele sa fie descoperita greu si misterele sa fie dezlegate pana la cer;):D
ori asta ori speram sa invie blaga..tu alegi>:D<
Uneori in singuratatea gandurile noastre ne descoperim frumusetea sufleteasca asemeni unei oglinzi a adevarului.
o seara minunata iti doresc
mi-a fost dor de comentariile tale,insa pe site-ul tau pot intra doar rar,de pe laptop,pentru ca la calculatorul meu imi apare virusat..scuze
Trimiteți un comentariu