Repulsia

Conturul i se pierdea in intuneric in timp ce se adancea in umbra.Strania umbra care i-a fost lumina pana acum.Asa cum o strabate fiorul negrului adanc intiparit in pielea alba,socanta.Bratele i se pierdeau si ele parca insangerate in alternanta de culori,menite sa o evidentieze.Nu intelegea intunericul pentru ca i-a fost frica sa-l strabata...asa cum si luminii ii este frica sa-l strabata...Probabil ca a ajuns acolo in lunga reprimare a amintirilor..Nimeni nu se pricepea bine la reprimat amintiri neplacute.Ea era soare acolo unde oamenii vedeau umbra,acum e doar o umbra.Voia sa lesine acolo unde nu putea accepta adevarul,prea dureros,prea aberant sa-l vrea.Cum sa isi ascunda fata incat sa nu o mai vada,cum sa se ascunda de ea insasi cand era chiar acolo.In ea....Sa se sfasie,scrasnind de durere,apasand adanc pe coaste pana o dureau degetele de efort?Sa faca un lucru necugetat si copilaresc pentru ca nu intelegea....?Era atat de scurt timpul si atat de multa durere insignifianta care o rupea pe dinauntru,ii mutila sentimentele intr-un amalgam de ura si repulsie...Mai bine se inchidea.Si asta a si facut...Imi da fiori..