Cuvintele si demonii..

Privind in chip infiorator drumul,batranul se opri.Era prea obosit si singur ca sa-l continuie.Si pana la urma de asta venise.Nu avea sa se indure.Nu-i pasa.Asa cum nimanui nui pasa.Era doar el si bastonul...si desigur clipele vietii.Si filmul care ii rula ca viu prin fata ochilor.Ritmul nebun il obosea.Greselile nu-l deranjau.Se gandea.La ce a fost si la ce va lasa in urma.Nebunii..asa isi zicea.Sunetul serii se lasa invaluindul in si mai multe mistere.Nu mai vroia sa le afle.Cui sa le lase?Plin de riduri si scorojit pica bastonul..Cu lacrimi in ochi muri si batranul,muri si speranta,muri nimicul din ochii lumi.Pe cand el cadea,alti tineri se nasteau dand drumul cursului si regretelor.Lasand prada fiarelor,cuvintele si demonii.

Scrum..

Simtea efemeritatea lui prin toti porii..Nicicand nu ii va apartine.Pentru ca nu putea.pentru ca nu era singura.Se temea.Puternica dorinta ii inunda tot copul incet.Gandea murdar intr-un fel de care ii era scarba.Nu se regasea.Nici nu vroia.Trebuiau sa evadeze si ei.Acum.Mergea nu tocmai lucida catre scari.Era greu sa le urce.Era greu sa se intoarca.Erau doua.In fata i se deschideau tot doua culoare.Inundate de neagra umbra.Era nebuna.Il alese pe cel mai lung si mai intunecat.O priveau de pe marginile peretilor cum trecea.Prea beti ca sa se miste.Ca sa o prinda.Nici ca-i pasa.Obiectivul era atingerea suprema..oare?Isi dorea ceva prea mult,se ruga,cand va primi??Astepta..Trecu pe langa ea.Doar unul..grabit.Fara intentii.Merse mai departe.Desi era frig,drumul se topea..

Stati!...Vin si eu acum...

Pierderea visarii..

Si se pierdea asa cum stia numai ea...Se opreau.Gandurile se opreau.Era destul de greu sa nu se piarda asa ca o facea...Mereu.Era in bratele lui,apoi nu mai era.Si se trezea cuprinsa de baiatul cu parul cret,apoi pica spre alte margini.Marginile uitarii pentru ca nu o intelegea nimeni.Era schimbatoare ca vantul.Azi visa sa fie artista,apoi nu mai vroia sa traiasca.Ura lumea,ura oamenii,se ura ca nu putea face nimic.Vroia doar sa-l aiba pe el.Sa-l tina pentru totdeauna.Asa simtea ea repulsie fata de moarte.Prin el.Dar cine era el?Nimeni...inca nu exista,desi il vroia..Se amuza cand visa,cand pica de la unu la altu...Cand se trezea.Isi pierdea visele se pierdea..Simtea aerul rece al lui octombrie,ii simtea respiratia calda.Nu se termina.Era sigura ca nu exista,nici el nici tigara.Si apoi se arunca.Si nu simtea nimic...Nici pe el nici tigara...

Nu mai visa...