Pierderea visarii..

Si se pierdea asa cum stia numai ea...Se opreau.Gandurile se opreau.Era destul de greu sa nu se piarda asa ca o facea...Mereu.Era in bratele lui,apoi nu mai era.Si se trezea cuprinsa de baiatul cu parul cret,apoi pica spre alte margini.Marginile uitarii pentru ca nu o intelegea nimeni.Era schimbatoare ca vantul.Azi visa sa fie artista,apoi nu mai vroia sa traiasca.Ura lumea,ura oamenii,se ura ca nu putea face nimic.Vroia doar sa-l aiba pe el.Sa-l tina pentru totdeauna.Asa simtea ea repulsie fata de moarte.Prin el.Dar cine era el?Nimeni...inca nu exista,desi il vroia..Se amuza cand visa,cand pica de la unu la altu...Cand se trezea.Isi pierdea visele se pierdea..Simtea aerul rece al lui octombrie,ii simtea respiratia calda.Nu se termina.Era sigura ca nu exista,nici el nici tigara.Si apoi se arunca.Si nu simtea nimic...Nici pe el nici tigara...

Nu mai visa...

Ranirea Otiliei..

Pana intr-o zi cand totul avea sa se schimbe..
Otilia era ca de obicei in parc pe aceiasi banca,tremurand sub soare pierduta sub perdeaua lumii ei.Puteai vedea doar o urma din Otilia,o urma..Fata aceea nu era Otilia,Otilia era de mult inchisa in sine,nicio trasatura nu mai reiesea acum din chipul ei pierdut..
Elisei se aseza langa ea,o prinse de brat,si-i propti capul de gatul lui,asa cum facea mereu Otilia..Tresari..Inima ii batea cu putere.Cunostea prea bine melodia..se obisnuise cu ea.
Dar Otilia nu reactiona,visa atat de departe,ca nici chiar el nu o mai putea intoarce..Lacrimi reci si pline de dispret ii alunecau pe gatul lui Elisei.Clipea.Redevenea Otilia,insa nu vorbea,doar se gandea la ultimele zile..Elisei o mangaie si-i zise:
-De ce ai fugit..De ce m-ai mintit,Otilia?Nu credeam ca ma vei putea rani vreodata!
Otilia nu avea de gand sa raspunda,dar nici sa plece,doar plangea.Cand insa,Elisei se ridica,Otilia aproape ca i-a smuls mana incercand sa-l faca sa nu plece..nu asta vroia,dar nu stia exact ce simte,tumultul din ea era sau nu realitatea viselor ei??Nu stia...
Elisei era surprins de reactia violenta si atat de tipica Otiliei:
-Nu vreau sa pleci...
-Nici macar eu nu te mai pot ajuta Otilia,esti aici,dar prea departe..Nu vreau sa te pierd!
-Nu fi copil!Sunt aici langa tine,nicaieri altundeva.Ce mai conteaza??
-Stii ca mereu te pierzi in ganduri!Mereu!
-Iarta-ma sti ca te iubesc,dar nu ma acuza ca ma indepartez,asta faceai tu,parca ai fi fost orb,nu vroiai sa o refuzi pe taratura aia
Ramasi fara cuvinte,Otilia stia ca lui Elisei i se luase valul de pe ochii,o vedea tot pe ea,nu pe Tina ...si era fericita in bratele lui...

CONTINUAREA-alta data....

La scene du monde..

Vreau in Franta..e urmatoarea pe lista mea din urmatoarea vacanta...vreau sa invat mai multa istorie,pentru ca trecutul este inca prezent si interesant si ne invadeaza viata intr-un mod unic in fiecare.Suntem atrasi de partile intunecate ale misterelor,de povesti de dragoste de mult trecute,de monumente patate cu sange si credinta,care inca asteapta sa le descoperim.Si daca peretii ar sopti,eu sigur as fi acolo!

Dark.Misterious..

Karma este radacina noastra si in functie de aceasta, noi ne dezvoltam mai armonios sau mai greoi.Karma constituie in fiecare prin parti negative si pozitive existentele trecute ale fiecaruia,avand in general circa 200 de existente in urma noastra.Exista karma negativa si pozitiva: karma negativa reprezinta rezultatul erorilor comise in vietile anterioare; karma pozitiva este rezultatul actelor, sentimentelor, gandurilor care au permis evolutia spiurituala a individului.

Aceasta amprenta karmica face parte din nou - inconstient - si se resimte in momentele critice ale vietii, prin inhibitiile si temerile noastre, prin blocajele si limitele noastre, sau dimpotriva, prin talentele sau energiile noastre pozitive. Karma buna ne sprijina sa ne atingem, acum, scopurile existentiale, pe cand karma rea ne trage inapoi, obligandu-ne mai intai sa reparam erorile comise in alte vieti. Fara aceasta plata a datoriilor karmice, nu putem sa ajungem, acum, la o viata mai buna.
Asa ca, in momentele grele ale vietii actuale, nu dati vina numai pe interventii oculte ale unor dusmani asupra dv. - farmece, blesteme, vraji - ci de cele mai multe ori probele grele ale existentei sunt doar repercusiuni karmice ale propriilor fapte din alte existente. Nu le-am reparat la timp iar acum trebuie sa platim tributul nostru prin suferinta.
Harta cerului la nasterea noastra ne vorbeste si despre karma. Ea nu descrie neaparat viitorul nostru, ci mai ales trecutul karmic. O harta a cerului reprezinta o insumare a schemelor vietilor trecute. Ne incarnam cu unele probleme si datorii de reglat dar si cu unele calitati care ne parvin din vietile anterioare pe care le-am dobandit prin asumarea erorilor mult mai vechi din existenta noastra.

Mi s-a parut important sa cred in reincarnare pe langa Dumnezeu,desi nu mi se pare atat de adevarat ca ultima afirmatie.Cred ca ne putem concentra,atat cat sa ajungem la karma.Mi se pare interesant..

Clipe de printesa neinteleasa..

Curg clipele lovite de sunete colore

Voci pline de-ndemnuri sonore,

Se scurg trufas ,invaluite-n flori

Din zari tulburi pline de nori.

Un abur pe cerul gol si azuriu

Pe frunze s-a lasat pustiu

Desert in cer si pe pamant

Lacrimi de ploaie prinse-n vant

Table argintii intoarse de vuiet

Vazduhul e ars,ecou brusc de tunet

Norii negrii,gri strapung pamantul

Se aude decat vantul....

In lipsa de idei,poeziile sunt cele mai bine interpretate:D.

Balet.

"E toamna...
Pitita , pasarea albastra,din colt de colive
ma priveste
Isi ascunde ochii negrii, vii in aripi.
O prind incet in palme, strangandu-i trupul mic
Si prinsa-n palma mea se-nchide in noi gratii.
Eu ma prefac, ca-i arat de langa fereastra,
frumosul peisaj cu pomii stinsi.
Da! E toamna pasare albastra.
In timp ce ma priveste,
isi intinde aripile in palma mea,
vrand parca, sa imbratiseze, trupul rece,
dezgolit,al crengilor ascutite.
O privesc cu amar... ma va intelege....
Cand tainic marturisindu-ma i voi sopti,
ca un pustnic singuratic:
Nu o sa pot , sa iti mai redau zborul
niciodata, suflet chinuit,salbatic."

There's no earthly way of knowing

Astazi simt placerea toamnei,adierea vantului si caldura soarelui cum imi invadeaza porii si-mi da fiori de bucurie,bucuria ca traiesc toanele naturii si tristetea mea inchisa.Da inchisa,pentru ca nu obijnuiesc sa o impartasesc,desi reprosez lipsa necesitatii.Vreau sa vina weekendul,sa pot intradevar sa ma revad,sa-mi fac adevaratele griji,peentru care toti traiesc cu gandul,putini cu sufletul.Vreau sa-mi iau chitara si sa merg pe malul lacului,la mine acasa,adevaratul meu suflet e impartit,intre bucuria muntelui si a raurilor si lacul si campia,priveghiata de bataia vantului,si razele deschise ale soarelui,intre suflete pereche ale copilarie si reprosuri spuse in singuratate si cu singuratate.Sa traiesti nu inseamna doar sa te gandesti la asta si sa faci ce crezi ca e normal..sa traiesti inseamna sa te bucuri alaturi de prieteni,sa cauti ceva toata viata,sa vrei,dar sa nu ai si la sfarsit sa inveti o lectie...aceea ca lucrul nu exista,sa-ti omori viata impacat ca ai avut un tel si cu cine sa-l imparti.Idealul e mai mult de atat,dar si ideea e buna in sine.Cat despre aluzia la "cine suntem?"este doar o intrebare,pentru ca de fapt ne cunoastem..doar vrem sa ne ascundem defectele in spatele unei intrbari fara rost.Sa sti cine sti,sa poti sa intelegi ce vrei..sunt legate de timp si imprejurari.Sa visezi,e o realitate,realitatea ta..