Pana intr-o zi cand totul avea sa se schimbe..Otilia era ca de obicei in parc pe aceiasi banca,tremurand sub soare pierduta sub perdeaua lumii ei.Puteai vedea doar o urma din Otilia,o urma..Fata aceea nu era Otilia,Otilia era de mult inchisa in sine,nicio trasatura nu mai reiesea acum din chipul ei pierdut..
Elisei se aseza langa ea,o prinse de brat,si-i propti capul de gatul lui,asa cum facea mereu Otilia..Tresari..Inima ii batea cu putere.Cunostea prea bine melodia..se obisnuise cu ea.
Dar Otilia nu reactiona,visa atat de departe,ca nici chiar el nu o mai putea intoarce..Lacrimi reci si pline de dispret ii alunecau pe gatul lui Elisei.Clipea.Redevenea Otilia,insa nu vorbea,doar se gandea la ultimele zile..Elisei o mangaie si-i zise:
-De ce ai fugit..De ce m-ai mintit,Otilia?Nu credeam ca ma vei putea rani vreodata!
Otilia nu avea de gand sa raspunda,dar nici sa plece,doar plangea.Cand insa,Elisei se ridica,Otilia aproape ca i-a smuls mana incercand sa-l faca sa nu plece..nu asta vroia,dar nu stia exact ce simte,tumultul din ea era sau nu realitatea viselor ei??Nu stia...
Elisei era surprins de reactia violenta si atat de tipica Otiliei:
-Nu vreau sa pleci...
-Nici macar eu nu te mai pot ajuta Otilia,esti aici,dar prea departe..Nu vreau sa te pierd!
-Nu fi copil!Sunt aici langa tine,nicaieri altundeva.Ce mai conteaza??
-Stii ca mereu te pierzi in ganduri!Mereu!
-Iarta-ma sti ca te iubesc,dar nu ma acuza ca ma indepartez,asta faceai tu,parca ai fi fost orb,nu vroiai sa o refuzi pe taratura aia
Ramasi fara cuvinte,Otilia stia ca lui Elisei i se luase valul de pe ochii,o vedea tot pe ea,nu pe Tina ...si era fericita in bratele lui...
CONTINUAREA-alta data....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu