B.I.T.C.H

SI asa incepe o noua era.Gata cu inimi frante,sentimente si relatii.Totul s-a schimbat odata cu schimbarea mea.
Asta se intampla din cauza ca m-am saturat sa sufar,in primul rand pentru ca asta e varsta la care se presupune ca nu aleg unul din 1000 ci pe toti 1000.Si asta am si facut,fara limite,fara regrete,fara contrangeri.Vor fi anotimpurile libertatii,ale alegerilor multiple,iar eu voi fi printesa peste toate,pentru ca intotdeauna am fost asa si am negat de fiecare data ce sunt cu adevarat:o fiinta manipulatoare,o buna mincinoasa,la fel precum sunt si o buna prefacuta,o tradatoare si de asemenea o fata care obtine tot ce-si doreste.Oricat de non-frumos si cuvincios si bun ar fi ce fac eu acum,asta sunt.
Si da recunosc,stiam cum sunt de cand eram mica.Ma luam la cearta cu toata lumea,punctul meu de vedere se impunea cel mai bine,luptele le castigam fara sa ma chinui prea tare,dadeam replici bune,stiam sa ma prefac cu cine trebuie,implorarile mele funtionau mereu,aveam tot ce imi doaream.Am si acum doar ca fara prea multa drama.Pot sa fiu orice cand vreau fara sa ma inec in vanitate snobism,sau cum era inainte in tristete si texte sentimentale.Pot si acum sa fac asta,dar de ce sa mint cand ma simt bine,gata sa traiesc asa cum trebuie.Poate am probleme care ar merita sa le fie adaugata putina drama si sentimentalism,dar o sa le rezolv inafara blogului,fara metafore.
I'm born to rule over others.

Stand up and fight..

Asa incepe vara.Tot asa se termina.Alti baieti,alte cuceriri,alte inimi frante..Este vara un anotimp al jocului sau asta e doar o coincidenta?

Ca sa stii de acum..nu mai vreau sa fie asa.Vara asta vreau doar iubire si afectiune,vreau sa zboara pasarile in infinit pe cer fara ca vreuna sa cada vreodata.Nimeni sa nu stie ca ai plecat pentru totdeauna,nimeni sa nu mai raneasca vreodata,fiecare sa-si gaseasca pereche fara greseala si fara incercari nereusite,fara sa mai curga lacrimi..o vara cu soare..O vara in care sa ma inviti in oras si eu sa accept.Un timp pe care sa nu il depasesti,o sincronizare perfecta,o plimbare lunga plina de un vant cald,intelegere poate chiar armonie..Un timp frumos cu soare si vant..Un film perfect intr-o noapte rece de vara la munte..Zile frumoase pline de cuvinte memorabile.Sarutul perfect,atingerea calda intr-un amurg in parc..Luciul ochilor sa strabata mii de amintiri in verile ce vor urma..Mana sa traseze cercuri perfecte,atingei moi care dau fiori..imbratisari lungi,calde.Sa poti sa-ti infrangi temerile stiind ca ai alaturi de tine o fiinta ce iubeste..Cat de trist e sa iubesti asa..sa vrei sa stii totul despre cel ce e langa tine,sa-ti doresti fiecare gand si atingere,sa iubesti?cat de crud e ca pentru celalalt safi o alta jucarie,o alta cucerire de vara..Poti,te rog,sa nu fi asta...poti sa ma iubesti..vreau sa o faci.

Nedefinit

În timp ce mergea pe stradă,si-a amintit de nepasarea lui,sau ce o mai fi fost si aia.Ultimele zile nu fusesera chiar zilele lui de glorie.Dar nu remarca,sau nu vroia sa se gandeasca,de ce..oare de ce a ales sa fie asa..Totul s-a petrecut acum cateva zile,intr-un sumbru parc,intr-o oribila si nefasta zi.Erau doar ei acolo..ei si poate altii.Prieteni,ea si el si toate celelalte si ceilalti..De fapt nu am cum sa povestesc ceva ca si cum chiar ar fi o mica inventie.Poate ca va fi o inventie ,dar nu va fi o poveste.

De ce ai ales sa zici o replica,cand apoi iti dai sema ca una mai buna putea sa schimbe tot..dar absolut tot.Din inconstienta..Nu aveai de unde sa stii reactia celuilalt.Cat raneste asta.Raneste pe acela caruia ii pasa.Acum imi dau seama ca acest lucru nu are rost..

Da,si recunosc un alt lucru.Ma sperie viitorul si vreau sa il imbtatisez si vreu sa il omor in acelasi timp.Din ochii mei curge furtună siizbanda.Dar nu din partea mea.Eu m-am ales cu ce ma aleg de obicei.

Leapsa.Prima mea leapsa

Pentru aceasta leapsa omul care o primeşte trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Cuvintele primite de mine:
Suferinta. Starea in care m-am nascut si care ma chinuie mereu.Natura oamenilor si in acelasi timp ceea ce provocam cu toti.Golul sau arsura dinauntru..ceea ce ne face sa nu mai dorim sa continuam.
Greseala.Cea pe care o facem mereu si care abia dupa consecinte si suferinta,o recunoastem.Tot o natura umana..poate chiar a doua natura umana.Greseala intentionata sau nu,care raneste,care nu poate fi oprita.
Neincrederea.Stare provocata de multele greseli acumulate,de intrigile fara motive.Pierderea increderii si totodata pierderea sperantei in incredere.Tristetea ca o avem in noi.Sau poate un mod de a ne proteja de ceilalti.
Minciuna.Cea care distruge totul,de la incredere pana la inima si suflet.Cea care provoaca suferinta,raneste si totodata cea care e facuta cu acest scop.Nu mai exista minciuni inocente,ci doar minciuni care distrug.
Inima.Cea care le suporta pe toate cele de mai sus.Inima la figurat,sufletul, esenta noastra.Acolo doare cel mai tare.Si ea este tinta pentru cei anerosi imporiva celor naivi.Inima si ranirea lor sunt vendeta celor ce distrug.


Acum..probabil m-m inspirat din viata mea din sentimentele mele.

Cuvintele care se duc mai departe la Jamesss si la FIFI:
1.Beatitudine:
2.Tacere
3.Cerul
4.Dezintegrare
5.Ura

Nu vreau...

De ce totul e in ceata in viata...cand nu poti intelege tortura asta invizibila,doar o simt si e atat de sufocanta.Credeam ca inteleg viata asta si oameni si poate chiar inteleg,dar de ce toata lumea raneste.E mai sfasietor decat o durere fizica.Atunci simti in primul rand frica de acea durere,apoi simti durerea in tot corpul dupa care se vindeca si intradevar raman cicatrici,urme.Si asta nu e tot aceiasi tortura cu cea pshica...aceea e lunga,lenta si te face sa nu simti nimic.Un gol lung si interminabil.Asta o sa-mi faca viata mereu.Prin oameni ma va umili si ma va rasturna de oriunde ma voi afla.Imi va stinge surasul si imi va da la schimb doar un gol.Si uni se intreaba pentru ce sa traiasca..Dar cat de greu au obtinut acel suras,cate alte goluri au tinut pentru un suras ..Prea multe.Si totusi nu se dau batuti,nu isi pun capat vietii doar pentru ca viata le ia totul.Pentru ca le si da totul...ca intr-o zi sa le ia inapoi.Oamenii m-au ranit,oamenii m-au facut sa simt un gol,m-au torturat si stiu ca inca n-am simtit nimic.Si stiu ca vor face asta mereu.O prietena,un prieten,o sora,un profesor ei toti stiu sa faca asta.Pana si eu stiu.Eu torturezi oamenii ii fac sa planga,sa-si piarda noptile suspinand si tot eu cresc in ei ura,si ei in mine ura.Ura,un cuvant din 3 litere si totusi cum raneste acest cuvant omul si cum oamenii ranesc cu acest cuvant.Dar cine sunt cu adevarat clipele de fericire si cine s-a ostenit pentru un suras...prietenii si nu sunt multi,dimpotriva.Si clipele alea sunt atat de pline de copilarii de soare si prietenii au in ei toate zilele de primavara si toata copilaria ta si clipele cand ai varsat laptele si noptile in care te-ai imbatat si sampania si iarba pe care te-ai tavalit,au in ei tot pamantul si pe tine si te iubesc la randul lor pentru ca tu ai toate astea in tine.EI nu vor faima ta nu vor lucrurile tale,vor sa-ti impartasesca lucrurile lor.Si vor sa-ti dea luna aia amara de pe cer.Vor sa-ti coloreze surasul,vor sa-ti tina stans viata in mana.Si vor sa le-o ti si tu pe-a lor.Tortura dispare si apare.EI sunt magicul din torura.

[Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara]

Defineste hazard

Cand au plecat,nu stiam exact ce aveam sa fac cat o sa stau singura.Promiteau ca se intorc, desigur...dar cand? Probabil aratam ca un copil parasit pe o banca intr-un parc.O chestie fara ţel ,fara nicio direcţie.Si am stat asa mult.Prea mult.De atat de mult ce am stat a apus si soarele.Si am simtit nevoia chiar atunci sa vorbesc cu cineva.Dar vroiam asta doar atunci.Mai tarziu era prea tarziu si nu mai vroiam.Eram subiectul celor prea multe banci insirate in fata mea.Exact ca un copil parasit.Fiecare miscare,desi erau foarte putine,erau in atentia acelor oameni.Ce melancolic li se parea toata şarada asta...Oricum cand soarele a trecut pe dupa casa din spatele meu am stiut ca s-a terminat si ziua aia si eu tot copilul parasit ramasesem.Cat de repede trece timpul urmarind oamenii.Asta pana cand oamenii deveneau intunecati din lipsa de soare.Nu-i mai vedeam asa bine.Nu poti sta atata timp pe banca singura in toata disperarea aia doar din ignoranta unora.Asa ca m-am suparat.Cand au venit...nu stiu de ce s-au obosit sa o mai faca,am plecat.Eu inainte.Pentru oameni era regasirea copilului parasit.Pentru mine era doar sora mea in spatele meu mergand dupa ce a apus soarele.

NuControla....

Ce este cu adevarat nesabuinta si cum e platita?E alimentata de frica si orgoli de dorinta de a scapa de tot ce nu intelegi.Poate ca ziua asta nu va fi definitorie sau nu-i va raspunde la nimic,poate ca vaamane doar cu o raceala..dar stia ca a facut-o.a infruntat furtuna cu nesabuinta,cu iresponsabilitate..pentru ca eanu se defineste asa.A infruntat furtuna prin furtuna.A ramas nemiscata in ura care parca alimenta din ce in ce mai mult vantul,ploaia,stropii mari si reci care ii taiau pielea si o despicau la nesfarsit.Cautarea asta nu era ura..era o cautare,o incercare pe care nu i-o daduse nimeni.O alegere prin care nu dovedea nimanui nimic.Era doar sentimentul invingator atunci cand infrunta si vantul si ploaia.Nici frigul nu conta ,cand simtea ca i-a parte la dezlantuirea naturii.Cand putea sa se gandeasca in voie la tot si sa uite tot.Sa se lase usoara,pana cand vantul ii spulbera acea pozitie dreapta si neclintita.Pana cand nesabuinta isi arata adevarata fata.Pana cand pedepseste prin terminarea curajului...Pana cand o ia de la capat...si pana cand simte ploaia strapungandu-i carnea la nesfarsit si la nesfarsit...