Repulsia

Conturul i se pierdea in intuneric in timp ce se adancea in umbra.Strania umbra care i-a fost lumina pana acum.Asa cum o strabate fiorul negrului adanc intiparit in pielea alba,socanta.Bratele i se pierdeau si ele parca insangerate in alternanta de culori,menite sa o evidentieze.Nu intelegea intunericul pentru ca i-a fost frica sa-l strabata...asa cum si luminii ii este frica sa-l strabata...Probabil ca a ajuns acolo in lunga reprimare a amintirilor..Nimeni nu se pricepea bine la reprimat amintiri neplacute.Ea era soare acolo unde oamenii vedeau umbra,acum e doar o umbra.Voia sa lesine acolo unde nu putea accepta adevarul,prea dureros,prea aberant sa-l vrea.Cum sa isi ascunda fata incat sa nu o mai vada,cum sa se ascunda de ea insasi cand era chiar acolo.In ea....Sa se sfasie,scrasnind de durere,apasand adanc pe coaste pana o dureau degetele de efort?Sa faca un lucru necugetat si copilaresc pentru ca nu intelegea....?Era atat de scurt timpul si atat de multa durere insignifianta care o rupea pe dinauntru,ii mutila sentimentele intr-un amalgam de ura si repulsie...Mai bine se inchidea.Si asta a si facut...Imi da fiori..

Departe

Inchidea ochii doar pentrua nu mai vedea oroarea.Pleopele i se strangeau cu putere ca intr-o menghina,sporindu-i durerea.Simtea arsita ca dintr-un cazan cu smoala si se zbatea si se zbatea in neputinta...Pielea ii ardea si se simtea devorata pe dinauntru.Inchide din nou cu disperare ochii,erau acum si mai aproape.si cheia nu era la ea,cauta ceva de care sa se agate.Si aici nu mai era vorba de speranta,ci de ochii lui,poate de figura lui,ce o privea si acum cu dispret.Se simtea murdara de vina si incapabila de fi iertata.Dar el vine,si o ridica.Atunci disperarea o cuprinde cu totul,si totusi ea nu deschide ochii.Sa vada...credea ca au luat-o,demoni mici si rai,dar era el cum de nu-si dadea seama...O tine asa,pe brate nestiind ce sa faca.Nu era sigur si nu stia de ce venise.O ridica la nivelul lui si ii propteste capul pe umar.Perle de lacrimi rasfirate pe jos,sunetul lor ascutit loveste podeaua.Linistea de mormant se amplifica si se sparge in lacrimi reci si multe...E timpul sa uiti,Otilia...

Si-a cusut buzele cu ata alba...

Pentru ca asa este ea,pentru ca nu o iubesti si nu o pretuiesti.Pentru ca e perfidea si rautatea ii curge prin vene.Pentru ca nu a iubit si nici nu o face,pentru ca stie sa umileasca sa te faca sa stai la locul tau.Pentrru ca e constienta de fiecare interes,de interesul dintr-o relatie.Uraste cum nu ar trebui pentru ca nu stie cum sa nu-i pese.Cateodata aripile se rup.S-au asta zice toata lumea.Ca are aripi si ca zboara.Si mai zic ca zboara singura,mereu singura.S-au zic ca zboara singura pentru ca lasa in urma,pentru ca stie cum sa lase totul in urma.Cui sa spuna ce vrea,cand nu stie daca ceilalti oameni o fac.Credeai ca asa gandesti si tu,de fapt nu credeai ci vroiai sa crezi.Si ce-ti inspira asta.Nimic.Pentru ca ziceai ca ai invatat ca lucrurile astea nu se inspira ci se nasc.La tine doar au murit...Le-ai starpit.Si m-ai ziceai ca ai invatat,de fapt ai pierdut.Si sti ce au mai zis,au zis ca nu s-a nascut ci ca a venit.Si era singura.Doar Bergamonte era acolo...

Phantasmagoria

Sufletul sau inchinat lumii,prins in lanturile proprii,vrand sau nevrand,nu era al lui.Nu mi-ai zis niciodata ca pe mine ma placi.Nu mai luat de brat sa fugim,nci nu mai imbratisat...Unde s-a dus binele?Am sa-ti spun eu:S-a dus in ochii tai ...si tu l-ai pierdut.De ce nu-mi ceri compania cand o vrei?De ce nu-ti scoti odata copilul ala din tine?De ce nu dansam cand sti ca de fapt o sa te fac sa stai langa mine?Cat de mult vrei de fapt?Unde te duci cand esti singur?Cum de esti atat de fericit cand inima mea e sub greutatea suferintei..Unde te duci cu inima rupta?Ce faci cu ultima bucata ramasa?De unde sti cand se duce lumina?Uite-te in ochii mei si spune-mi tot.Sti de ce n-ai face asta?Ori pentru ca nu-mi vezi ochii,ori pentru ca te pierzi.In ochii mei.Si-n parul tau cret pe care il iubesc.Asa te iubesc...Acum zi-mi.Zi-mi tot..

Orizontul nefericit

Vreau sa ma lasi in pace!Dar n-ar trebui sa ma lasi,ar trebui sa sti ca nu vreau.De ce nu-mi citesti gandul neauzit....Ar trebui.Spune-mi,te-ai gandit vreodata ca cineva are o inchisoare in suflet?Ca cineva nu are o singura intrebare pentru miile de raspunsuri pe care tu le ai pregatite...Ca nu exista un sens in ce e,ce crede,ce vrea?Ca se simte la fel de mica ca o particula de praf si la fel de murdara de vina,sau poate mai mult decat o lume intreaga,si ca e acolo de fiecare data fara sa intrebe macar o data de ce?Ca a jurat ca nu va mai deschide niciodata geamul camerei verzi si acum e larg deschis?Ca arunca libertatea pentru propiile lanturi?Ca e gata sa asculte la toate cuvintele pe care tu nu le sti si sa pastreze tot ce tu nu vrei sa daruiesti?Te-ai uitat vreodata prin fereastra cu gratii de otel?

My pet

adopt your own virtual pet!

O alta enigma..

Isi pieptana parul.Cu o ultima tragere de perie,lasa parul in pace.Nu era timp.Nu era timp destul pentru a-si exprima gandurile morbide.Vroia.O,cat de mult vroia!Si ar fi facut-o,daca...Poate daca ar fi fost inteleasa.Iubea acest tip de gandire..nimeni n-ar fi putut combina doua elemente atat de diferite,elemente intre ale caror lumi era o prea mare prapastie.Nimeni,decat el.Nu se mai intreba cine era,unde era,sopul descoperirii.Nu avea sa afle.Vechi sentimente rulau si rulau prin mintea inchisa.Aerul si camera ii confereau siguranta visarii.Se intreba cat de mult se poate schimba un om,incat sa ajunga la extreme,incat sa-si faca rau singur.Vroia sa-i fie alinata o durere de care stia ca nu are rost sa se plnaga...Si daca o facea acum,mai tarziu ce avea sa mai faca??Sau poate ca nu exista mai tarziu si trebuia sa profite..Si chiar daca era asa...cui sa-i spuna?

Privirea enigmatica si pierduta a omului visator,a nebunului visator..Ar vrea acum sa fie in alta parte...Sa-si poata da drumul buclelor.Buclele atinse de o mana enigmatica.Asa ar vrea fetita cu parul saten..

Pretinzi fals.

Nu te-ai intrebat niciodata "Cate zambete false o sa-mi mai arunci,fetito?"..desigur ca nu.Nu m-am tradat niciodata,dar tu asta faceai zi dupa zi.Imi dadeai dreptate.Tu chiar ma folosesti.Esti cruda,nu te-ai gandit la nimeni.Desi copilul soarelui,te-ai acomodat prea mult cu perdeaua ta de indiferenta.Te-ai obisnuit..iti place.Nu??Iti place sa fi egocentrista,tu si ea.Stiam,deci am avut dreptate.Poate te-a tradat,dar tot pe ea o vrei.Degeaba,copilul soarelui te anuleaza.Nu mai esti raza pe care o stiam,sau esti cea pe care no stiam.Atunci este foarte corect.N-am vrut sa-mi dau dreptate,cum nici tu nu credeai ca minti.Tu chiar minti.Eu chiar ma comport fals.Pretinzi fals.

Copilarie

Urmam pasii inceti,cautand-ne prietenii.Sunt ramuri si ramuri,unele iti dezvaluie lumina,altele iti intuneca cautarea.Unii nici n u stiu ca cauta...doar cauta.Ceilalti sunt copii soarelui.Cauta mereu ceva..bun,asemanator sau mai bun decat ei.Cauta viata perfecta si spre deosebire de ceilalti stiu ca nu o vor gasi.Nu exista.Starea pe care o ai cand relizezi este doar o umbra a ceea ce vrei sa-ti amintesti:copilaria.Incerci sa arati ca esti bun,toata lumea stie si te invidiaza.Nu vrei dar iti accepti aceasta perdea,aceasta masca.Suntem constienti ca putem face ceva ci lumea,dar de asemenea stim ca e in zadar,asa ca mai bine nu ne mai gandim.Invata sa-ti triesti viata ca si cand nu ti-ar pasa.Imposibil..Cauta-ti prietenii unde sti ca nu ai nici o sansa.Ii vei gasi.Poate..Vei scrie despre asta,pentru ca sti ca poti.Iti vei gasi partea de sus a sufletului pentru ca sti ca exista..Si va veti aminti cu drag de minunata copilarie.

In linistea padurii de cuvinte

Copacii stau aplecatii asupra mea,ca si cand m-ar strangula,lasandu-ma sa le devorez culoarea intomnata.Stau plini de gratii gata sa se coboare de pe deal.Le curg frunzele vestejite in adierea brava a vantului,scrutandu-mi fata cu nervurile lor moi,galbene,palide ca moartea...Ma imbat cu masca vesela a toamnei pana la extaz.Lumina puernica a soarelui ma inunda invaluinda-ma in fiorul cald al regretului,amintindu-mi ca sunt toate cuvinte,fara inteles,dar cu sensuri ascunse.Amintindu-mi sa nu ma las prada lor.Amintindu-mi ca inca traiesc,ca totul e efemer in viata.Amintindu-mi ca ma odihnesc in linistea padurii de argint..

Nume scrise in sange

Era fara doar si poate unica in darul mostenit timpuriu de la stra-bunica ei.Era inconjurate de fantome stravechi si pline de regrete si suferinte.Le putea auzi strigand si racninda in zgomote animalice,putea sa le simta durerea,sa le inteleaga povestea.Erau nume scrise cu sange,urland in intuneric dupa dreptate,stranguland aerul cu pumnii lor fluizi,strabatand camera in cautarea suflului.

La inceput fetita nu se simtea in largul ei.Se trezea noaptea in bocete prelungi,in camera patata cu sange si amintiri.In zgomote de glasuri infundate.

Astepta cu nerabdare si neputinta noaptea asta.O noapte speciala si unica in fiecare an,dar mai speciala acum decat fusese mereu.Noaptea aceasta luna avea sa fie ingropata in puzderie de nori,iar atunci cand planetele se vor alinia,darul impreuna cu numele mortilor scrise in manuscris,vor fi luate si redate beznei de care apartin.Acest lucru se putea intampla doar cand Mathilde se afla in vechiul cimitir al satului.Satul era primul intemeiat pe acel pamant blestemat,o data cu el incepand si era mortilor a sangelui si anumelor patate.Morti aveau sa se afunde in namolul cimitirului tot incercand sa iasa,daca fata nu-si va opri puterile in acea seara,in seara eliberarii lor.Caci in fond nu erau decat demoni ai intunericului insetati de sange,cautand razbunarea di dominatia eterna..Noaptea de Halloween

Mathilde avea sa-si infrunte proprii demoni,pentru a-si salva satul.Se apropia timpul..Era inca 11:30 si ea trebuia sa ajunga pe dealul infometat de suferina pe care se afla cruntul cimitir.Dupa cum stia ca avea sa fie,cerul era acoperit cu un val de nori,iar luna pregatita sa-si scoata la vedere inspaimantatoarea lumina.

Era timpul,caci luna isi facea simtita disperarea in ochii fetitei..Isi ridica mainile spre cer repetand dupa cum trebuia incantatia..Cand aproape reusise,doua maini osose sarira din pamant si o trasera pe Mathilde dupa ele..Se zbatea ca un sobolan in capcana...Dar nu reusea nimic..Mainile erau prea puernice si in curand fetita cu ochi azurii disparu in infern.Aliniate,planetele ridicau mortii din malul cimitirului.Lumina lunii ii acoperea dandu-le umbre malefice pe scheletele jerpelite si pline de sange.Dispretul de pe fetele lor,dadeau groaza oamenilor raspnditi prin sat.Teroarea incepuse.Cei a caror nume era scris cu sange iesisera.Incepuse dominatia lumii...

Luna insangerata...

Pasi repezi se aud pe strada pustie,nelocuita.In umbra copacilor,usile darapanate scartaie in chip infiorator.Vantul suiera puternic printre ferestrele ce se bat una de alta, scotand din intunericul de nepatruns tot fiorul si grijile omenirii.Este o miscare antipatica in toata fiinta pasilor.Fantasma nu pare a fi nici pe putin speriata.Neglijeaza totul,avand un lucru de obtinut.Pretul vietii ii suna familiar,ba chiar este in elementul ei.Manta paltonului si-o trage cu usurinta din urma.Glasuri lungi de bufnite se intind pe acea strada.Strania umbra.Luna in convalescenta.Norii palpaind departe de acel peisaj,eliberandul de siguranta,lasandu-l gol si singur in tot acel macel.Lama cutitului se apropie de tinta cu o rapiditate infioratoare.Nu are cum sa rateze.Si in plus nu degeaba se grabeste.Ceasul urma sa bata de miezul noptii.Iadul avea sa se dezlantuie.Va da drumul soaptelor si relelor.Asa se va termina inca o treaba bine facuta.
Vuiete si tipete.Ora 12.Intunericul strabate lumina.Fiarele si demonii ies.Sunete ascutite.Umbra perfida a mortilor.Rochii lungi si negre.Valuri intunecate...si...Sange..Mult sange izbucneste din gatul victimei.Tipetele sunt infundate de recnetele animalelor.Incepuse crima.Luna insangerata.

Razand..

De toate problemele lumii,sa radem si de prostie,sa radem noi cei care din cauza firii ne-am dat seama.Ne-am dat seama ca problemele se invart intr-un ciclu continuu,ne-am dat seama de ura.Si nu o vrem.Nu vrem ura.Sa radem ca nu suntem copii realitatii.Sa radem ca suntem niste boemi egocentristi,sa radem cand ne prefacem.Sa ne prefacem ca radem atunci cand vrem sa plangem.Sa nu ne vada ceilalti.M-am intrebat cum gandeste lumea,toti gandesc ca mine?Clar ca nu..Dar acum sa radem ca suntem unici si sa radem suntem niste snobi.Niste snobi inteligenti.Sa radem ca inca nu suntem risipitori.Sa radem ca avem talent.Si poate o sa radem si atunci cand o sa regretam ca o sa fim izbiti si nu loviti de adevarata realitatea.Si nu vom mai fi boemi egocentristi si vom rade ca nu mai visam.Ca am murit..

Rosu aprins..

Dispare durerea,apare ura si pofta de a-ti trai viata,atingand fiecare limita,fiecare pericol parand simplu.Culoarea nebuna a vietii,nu m-am intrebat care e,nu m-am gandit ca exista,coloreaza tacerea,durerea,o modeleaza intr-un mod unic,te simti ca si cand ai putea uita orice...Dar nu poti nu??Este simplu,este simplu,este simplu sa uiti,este greu sa ramai fara amintire.Cea mai usoara explicatie a amintirilor.Ca atunci cand ai dat cu capul de asfalt.S-a schimbat.Tot.Nu mai sunt la fel.Si cine a facut-o...O persoana traumatizata si traumatizanta...care probabil a observat ca sunt o psihopata egocentrista,snoaba si inteligenta.Perfect.Cum e sa fi ingropat.De sigur nu in sensul propriu...Multumesc oricum ca m-ai pedepsit,oricum n-am schimbat nimic.Inca.Poate o sa te schimb odata.Ca in noaptea de haloween..Gata cu sensibilitatile,gata cu visarea linistita.Acum vine visarea malefica in rosu aprins...

Dezordinea din cuvinte

Indiferenta nu l-a ajutat nici de data asta,insa ii opri gandurile nebune.Vroia sa fie el cel mai bun..In ce?Nu conta...Insa nu se lasa scufundat asa usor...era tot el.Era fatal intr-un fel unic si o stia,caci de aceea se schimbase.Pentru lume.Asa avea sa devina unul de-ai lor.Era demonul pe pamant,cu fete si fete,fiecare patrunzatoare si ascunsa,un fel de cutie a Pandorei prea putin deschisa.Se mandrea cu faptul ca reusise.Insa nu se regasea.Poate,dar nu din perspectiva lui...Nici nu vroia sa auda...Ii curgeau in minte,cuvintele prost aranjate si scrise in graba de pe un vechi manuscris.De ce il citise?Nici el nu stia inca.Ar fi preferat sa-si stopeze curiozitatea...acum suferea.Manuscrisul nu era de el.Paginile lungi si rasfirate erau un mozaic.Vechi cuvinte intelepte,fara inteles...un fel joc inventat pentru a fi descoperit si a rani prin cruzimea sugestiilor si a regulilor.Isi plimbase prea mult ochii.Desi parea sa aiba dreptate..in legatura cu influenta...si probabil cu...cu imbecilitatea.Da!Devenise un imbecil,murisera suflete tinere pentru el..Incapabil sa-si stearga ochii,le lasa sa curga.Lacrimi reci si pline de ura fata de el.Oameni ii ziceau asa si se obisnuise...Ii placea...ii dadea o anume aura.Aura!!!???De prost poate!isi zicea.Dar pana sa ajunga la o concluzie,pana la a se descoperi...ce facuse?..Nu mai tinea exact minte.Ranise...o da...si inca multi..Cine sa-l mai inteleaga?Nu se vroia singur,nu se vedea singur.Nu era singur,numai ca nu a vazut.Atatea fiinte dintre care una mai speciala,creata pentru el...Oare exista???Nu stia...

In cumpana..

Ma indrept cu pasi rapizi spre camera luminata puternic.O muzica cunoscuta ma atrage,un parfum pregnant oriental ma inunda.Lumina portocalie imi mangaie incet fata,alungandu-mi toate gandurile.Infrangerile de azi,puterea care m-a acaparat,norii care strapung acum cerul,nu am timp sa trec prin viata,fiind constienta de asta,regretand fiecare vis si fiecare miscare nereala.Am avut oare timp sa schimb ceva si n-am facut-o?Ma intreb cate persoane se gandesc acum la mine.Oare cate ma iubesc cu adevarat...probabil numai patru.Ma afund din ce in ce mai des in visare.Iar se intampla.Cad cu neputinta si ma ridic urmand prototipul unui robot.Asa ar trebui sa fie o viata?Vrand sa descopar mistere,sau sa le aprofundez,ma gandesc:oare merita si apoi daca as face-o cineva ar aprecia,sau poate nu asta e rostul.Mai e cineva ca mine?Dar cum sunt eu?Poate ma cred prea diferita ,si nu vreau sa fiu...Totul inceteaza ca o prostie,considerat subiect inchis,se pierde,moare,fara a fi constientizat,fara a fi aflat...E o nebunie sa crezi cu convingere ceva,fara sa vrei sa ai argumente.E o nebunie sa vrei pe cineva fara ca el sa existe.Sunt nebuna..Oare daca m-as apropia fara sa cunosc si as intreba:"Vrei sa ne plimbam in parc?"...M-ai respinge si considera un caz pierdut,o javra,sau mai lua de mana si te-ai plimba cu mine.Poate ca am gasit ceva,dar ca intotdeauna totul e imposibil...Neremediabil e gandul,esti tu,nu existi,nu te vreau,poate...Poate ca sunt constienta de falsele prietenii,de ura lumii de demonii mei ,de cuvintele spuse....Ma pierd...

Cuvintele si demonii..

Privind in chip infiorator drumul,batranul se opri.Era prea obosit si singur ca sa-l continuie.Si pana la urma de asta venise.Nu avea sa se indure.Nu-i pasa.Asa cum nimanui nui pasa.Era doar el si bastonul...si desigur clipele vietii.Si filmul care ii rula ca viu prin fata ochilor.Ritmul nebun il obosea.Greselile nu-l deranjau.Se gandea.La ce a fost si la ce va lasa in urma.Nebunii..asa isi zicea.Sunetul serii se lasa invaluindul in si mai multe mistere.Nu mai vroia sa le afle.Cui sa le lase?Plin de riduri si scorojit pica bastonul..Cu lacrimi in ochi muri si batranul,muri si speranta,muri nimicul din ochii lumi.Pe cand el cadea,alti tineri se nasteau dand drumul cursului si regretelor.Lasand prada fiarelor,cuvintele si demonii.

Scrum..

Simtea efemeritatea lui prin toti porii..Nicicand nu ii va apartine.Pentru ca nu putea.pentru ca nu era singura.Se temea.Puternica dorinta ii inunda tot copul incet.Gandea murdar intr-un fel de care ii era scarba.Nu se regasea.Nici nu vroia.Trebuiau sa evadeze si ei.Acum.Mergea nu tocmai lucida catre scari.Era greu sa le urce.Era greu sa se intoarca.Erau doua.In fata i se deschideau tot doua culoare.Inundate de neagra umbra.Era nebuna.Il alese pe cel mai lung si mai intunecat.O priveau de pe marginile peretilor cum trecea.Prea beti ca sa se miste.Ca sa o prinda.Nici ca-i pasa.Obiectivul era atingerea suprema..oare?Isi dorea ceva prea mult,se ruga,cand va primi??Astepta..Trecu pe langa ea.Doar unul..grabit.Fara intentii.Merse mai departe.Desi era frig,drumul se topea..

Stati!...Vin si eu acum...

Pierderea visarii..

Si se pierdea asa cum stia numai ea...Se opreau.Gandurile se opreau.Era destul de greu sa nu se piarda asa ca o facea...Mereu.Era in bratele lui,apoi nu mai era.Si se trezea cuprinsa de baiatul cu parul cret,apoi pica spre alte margini.Marginile uitarii pentru ca nu o intelegea nimeni.Era schimbatoare ca vantul.Azi visa sa fie artista,apoi nu mai vroia sa traiasca.Ura lumea,ura oamenii,se ura ca nu putea face nimic.Vroia doar sa-l aiba pe el.Sa-l tina pentru totdeauna.Asa simtea ea repulsie fata de moarte.Prin el.Dar cine era el?Nimeni...inca nu exista,desi il vroia..Se amuza cand visa,cand pica de la unu la altu...Cand se trezea.Isi pierdea visele se pierdea..Simtea aerul rece al lui octombrie,ii simtea respiratia calda.Nu se termina.Era sigura ca nu exista,nici el nici tigara.Si apoi se arunca.Si nu simtea nimic...Nici pe el nici tigara...

Nu mai visa...

Ranirea Otiliei..

Pana intr-o zi cand totul avea sa se schimbe..
Otilia era ca de obicei in parc pe aceiasi banca,tremurand sub soare pierduta sub perdeaua lumii ei.Puteai vedea doar o urma din Otilia,o urma..Fata aceea nu era Otilia,Otilia era de mult inchisa in sine,nicio trasatura nu mai reiesea acum din chipul ei pierdut..
Elisei se aseza langa ea,o prinse de brat,si-i propti capul de gatul lui,asa cum facea mereu Otilia..Tresari..Inima ii batea cu putere.Cunostea prea bine melodia..se obisnuise cu ea.
Dar Otilia nu reactiona,visa atat de departe,ca nici chiar el nu o mai putea intoarce..Lacrimi reci si pline de dispret ii alunecau pe gatul lui Elisei.Clipea.Redevenea Otilia,insa nu vorbea,doar se gandea la ultimele zile..Elisei o mangaie si-i zise:
-De ce ai fugit..De ce m-ai mintit,Otilia?Nu credeam ca ma vei putea rani vreodata!
Otilia nu avea de gand sa raspunda,dar nici sa plece,doar plangea.Cand insa,Elisei se ridica,Otilia aproape ca i-a smuls mana incercand sa-l faca sa nu plece..nu asta vroia,dar nu stia exact ce simte,tumultul din ea era sau nu realitatea viselor ei??Nu stia...
Elisei era surprins de reactia violenta si atat de tipica Otiliei:
-Nu vreau sa pleci...
-Nici macar eu nu te mai pot ajuta Otilia,esti aici,dar prea departe..Nu vreau sa te pierd!
-Nu fi copil!Sunt aici langa tine,nicaieri altundeva.Ce mai conteaza??
-Stii ca mereu te pierzi in ganduri!Mereu!
-Iarta-ma sti ca te iubesc,dar nu ma acuza ca ma indepartez,asta faceai tu,parca ai fi fost orb,nu vroiai sa o refuzi pe taratura aia
Ramasi fara cuvinte,Otilia stia ca lui Elisei i se luase valul de pe ochii,o vedea tot pe ea,nu pe Tina ...si era fericita in bratele lui...

CONTINUAREA-alta data....

La scene du monde..

Vreau in Franta..e urmatoarea pe lista mea din urmatoarea vacanta...vreau sa invat mai multa istorie,pentru ca trecutul este inca prezent si interesant si ne invadeaza viata intr-un mod unic in fiecare.Suntem atrasi de partile intunecate ale misterelor,de povesti de dragoste de mult trecute,de monumente patate cu sange si credinta,care inca asteapta sa le descoperim.Si daca peretii ar sopti,eu sigur as fi acolo!

Dark.Misterious..

Karma este radacina noastra si in functie de aceasta, noi ne dezvoltam mai armonios sau mai greoi.Karma constituie in fiecare prin parti negative si pozitive existentele trecute ale fiecaruia,avand in general circa 200 de existente in urma noastra.Exista karma negativa si pozitiva: karma negativa reprezinta rezultatul erorilor comise in vietile anterioare; karma pozitiva este rezultatul actelor, sentimentelor, gandurilor care au permis evolutia spiurituala a individului.

Aceasta amprenta karmica face parte din nou - inconstient - si se resimte in momentele critice ale vietii, prin inhibitiile si temerile noastre, prin blocajele si limitele noastre, sau dimpotriva, prin talentele sau energiile noastre pozitive. Karma buna ne sprijina sa ne atingem, acum, scopurile existentiale, pe cand karma rea ne trage inapoi, obligandu-ne mai intai sa reparam erorile comise in alte vieti. Fara aceasta plata a datoriilor karmice, nu putem sa ajungem, acum, la o viata mai buna.
Asa ca, in momentele grele ale vietii actuale, nu dati vina numai pe interventii oculte ale unor dusmani asupra dv. - farmece, blesteme, vraji - ci de cele mai multe ori probele grele ale existentei sunt doar repercusiuni karmice ale propriilor fapte din alte existente. Nu le-am reparat la timp iar acum trebuie sa platim tributul nostru prin suferinta.
Harta cerului la nasterea noastra ne vorbeste si despre karma. Ea nu descrie neaparat viitorul nostru, ci mai ales trecutul karmic. O harta a cerului reprezinta o insumare a schemelor vietilor trecute. Ne incarnam cu unele probleme si datorii de reglat dar si cu unele calitati care ne parvin din vietile anterioare pe care le-am dobandit prin asumarea erorilor mult mai vechi din existenta noastra.

Mi s-a parut important sa cred in reincarnare pe langa Dumnezeu,desi nu mi se pare atat de adevarat ca ultima afirmatie.Cred ca ne putem concentra,atat cat sa ajungem la karma.Mi se pare interesant..

Clipe de printesa neinteleasa..

Curg clipele lovite de sunete colore

Voci pline de-ndemnuri sonore,

Se scurg trufas ,invaluite-n flori

Din zari tulburi pline de nori.

Un abur pe cerul gol si azuriu

Pe frunze s-a lasat pustiu

Desert in cer si pe pamant

Lacrimi de ploaie prinse-n vant

Table argintii intoarse de vuiet

Vazduhul e ars,ecou brusc de tunet

Norii negrii,gri strapung pamantul

Se aude decat vantul....

In lipsa de idei,poeziile sunt cele mai bine interpretate:D.

Balet.

"E toamna...
Pitita , pasarea albastra,din colt de colive
ma priveste
Isi ascunde ochii negrii, vii in aripi.
O prind incet in palme, strangandu-i trupul mic
Si prinsa-n palma mea se-nchide in noi gratii.
Eu ma prefac, ca-i arat de langa fereastra,
frumosul peisaj cu pomii stinsi.
Da! E toamna pasare albastra.
In timp ce ma priveste,
isi intinde aripile in palma mea,
vrand parca, sa imbratiseze, trupul rece,
dezgolit,al crengilor ascutite.
O privesc cu amar... ma va intelege....
Cand tainic marturisindu-ma i voi sopti,
ca un pustnic singuratic:
Nu o sa pot , sa iti mai redau zborul
niciodata, suflet chinuit,salbatic."

There's no earthly way of knowing

Astazi simt placerea toamnei,adierea vantului si caldura soarelui cum imi invadeaza porii si-mi da fiori de bucurie,bucuria ca traiesc toanele naturii si tristetea mea inchisa.Da inchisa,pentru ca nu obijnuiesc sa o impartasesc,desi reprosez lipsa necesitatii.Vreau sa vina weekendul,sa pot intradevar sa ma revad,sa-mi fac adevaratele griji,peentru care toti traiesc cu gandul,putini cu sufletul.Vreau sa-mi iau chitara si sa merg pe malul lacului,la mine acasa,adevaratul meu suflet e impartit,intre bucuria muntelui si a raurilor si lacul si campia,priveghiata de bataia vantului,si razele deschise ale soarelui,intre suflete pereche ale copilarie si reprosuri spuse in singuratate si cu singuratate.Sa traiesti nu inseamna doar sa te gandesti la asta si sa faci ce crezi ca e normal..sa traiesti inseamna sa te bucuri alaturi de prieteni,sa cauti ceva toata viata,sa vrei,dar sa nu ai si la sfarsit sa inveti o lectie...aceea ca lucrul nu exista,sa-ti omori viata impacat ca ai avut un tel si cu cine sa-l imparti.Idealul e mai mult de atat,dar si ideea e buna in sine.Cat despre aluzia la "cine suntem?"este doar o intrebare,pentru ca de fapt ne cunoastem..doar vrem sa ne ascundem defectele in spatele unei intrbari fara rost.Sa sti cine sti,sa poti sa intelegi ce vrei..sunt legate de timp si imprejurari.Sa visezi,e o realitate,realitatea ta..

Advertising space

"mor ingerii si cad din cer

strivindu-se de stanci,paduri dispar,

morminte pier,sub apele adanci.

s-a inundat intregul glob

in lacrimile mele,

si-ncerc grabit sa ma ascund

sub propria mea piele.

cu foc si fum si negru scrum

se prabusesc si Zeii.

sfarsit de noi,sfarsit de drum,

e randul meu sa mor acum."

Sursa reala www.namtigari.blogspot.com

Murder scene

Te rog iarta-ma,nu stiu ce fac.Acest post dedicat AdOsj,prin care vroiam sa va impart cateva idei despre prietenie,cateva barfe,auzite ici colo..So:
O sfoara are patru fire.
Avem patru creioane cu porc,broasca albina si...ce animal avea andu??ma rog...:D
Ne-am ales niste culori:">
Avem un trecut de 5 ani impreuna..Yeeey:D
Ne-am petrecut fiecare revelion impreuna...aproape:D
Formam o echipa:)
Suntem aproape frati:D
Ne sustinem.
In parc ne gasesti impreuna...
Ne place sa pictam...
Voua va place sa zdranganiti la chitara...ma intrebam???
Si am avut impreuna peste 20 de animale???Am ramas doar cu 7:D:((.
Ne place sucul de cactus cu lamaie:D
Mai stiti ce dineu am dat cand am ajuns la sinaia?Aripioare de pui si 3 litri de suc de cactus?:)).
O iubim pe holly.
Avem un loc al nostru..:Dstiti voi:D
Chocotoff???hmmm...PREFERATE!!
Am fost impreuna la bucegi la simona si-am vazut calu ala negru...si ne intrebam..Calul sau grajdarul?:))
Ne-am iubit si ne iubim.
Dedicat AdOsj(alex,andu,didi si eu),
cu dragoste Verde.

Let her crush and burn.

Couse it all so dark and misterious,ca ai fost condus de vant,ca asteptai alt suflet ratacit,ca tu credeai cu adevarat in ceva,ca esti dezamagit si dat peste cap,ca iubesti,ca iti pasa,ca vrei sa ajuti,ca sustii,ca incurajezi si spui adevarul,ca vrei,ca trebuie,ca ai nevoie,ca simti,ca stii,ca nu vrei sa recunosti spre binele lor,ca esti mic si vrei sa fi mare,ca nu esti de-a lor,ca tu vrei,ca nu te vor,ca te resping,ca iei atitudine,ca merge,ca e devastant,ca distruge,ca totul trece,ca nu stii,ca nu crezi,ca protejezi,ca astepti,ca ai cazut in melancolie,ca esti pe moarte,incomplet,obosit,pana la capat in tunel,pe un deal,intr-o zi te toamna,cu soare,ca adie vantul,sa depasesti limita,sa simti vantul in tine,sa fi vantul,sa te acopere soarele,sa-ti scape pletele din stransoare,sa treci de totii pionii,sa te dezmembrezi trup,sa ramai suflet,sa anihilezi constiinta,sa o lasi in urma,poarta-ti suflul in voia vantului,scalda-l in apa cristalina a cerului,lasa-ti ura in urma,poart-o in apele inghetate ale infernului,salveaza-ti sufletul si mintea,pastreaza-le curate si pure,prinde curaj si zboara...cum n-ai mai zburat,cum ti-a fost frica,iubeste-ti viata cum ti-o iubea creatoarea,iubeste spatiul strans unde nimeni nu ti-a invatat din greseli,arata ca stii,arata ca ZBORI.

Existenta

Momentele in care nu existi sunt momente in care iti negi existenta,asa cum un sarpe nu stie cum il cheama pentru ca nu a stat sa se gandeasca.Atunci cand nu esti constient de mediu,ci traiesti poveste ta ca si cand ar fi a altcuiva si-ti place,atunci te pierzi.In sensul bun asta inseamna ca ai puterea de meditatie,de aprofundare a cunostintelor existentiale.Pentru ca toate au fost create de cineva,intr-un mod unic,pentru a-si urma cursul natural.Desi m-am gandi la asta mult,cred ca nu multi oameni pot cadea in meditatie,nu ca sa se gandeasca la bomboane,ci pentru a intelege,chiar daca nu o scoti la capat.Pentru ca stiu de Eminescu,cred ca prin legatura lui intensa cu natura,considerata loc de refugiu si meditare,el se transpunea intr-o alta persoana care citea,sau vedea povestea lui,dar care nu constientiza.Poate ca mediul il ajuta sa gandeasca pur si clar la problemele omenirii,la iubire si existenta.Probabil ca fiecare in parte este atras de natura,dar Eminescu nu era pasionat de colectarea ghindelor,el intelegea natura,o vedea dincolo de copaci si frunze.Probabil ca asa a creat lumea lui,inconjurata de padure,temele iubirii si ale naturii inspirandu-se din studiile lui asupra codrului.Poti visa sau te poti trezi la realitate,fara sa-ti pese,pentru ca vor fi altii care sa se gandeasca la exitenta si de ce te-ai nascut tu!

Praf de ganduri pus pe hartie..

"Cea mai frumoasa zi se terminase,

Putea minti!
Cum poti sa simti,

Cand cerul e de gheata?

..Si spui ca`ti pasa,

Inima ei ingheata.

Cum poti sa o lasi sa zboare,

Cand i`ai rupt aripile?

..Si`n jos sunt oameni fara de miscare.

I`ai tulburat visele..

Cum sa se lase,

Cand drogul e pasiunea ta..?

..Si fumu`i reduce din amintire

Ii omori speranta.

Cum poti spune ca,

Dupa ce ai rupt`o in bucati..

O vrei inapoi?

I`ai rupt inima,a fost vina ta.

Cum poti implora sa nu plece,

Cand tot ce-ai facut..

I`ai condus prapastia sub talpi..

..Si acum iti pare rau..

Cum sa mai viseze,

Dupa ce i`ai furat somnul..?

Vrei sa fi in visele ei..

Te`ai umplut de regrete."

" Parfum de fericire evaporat si pierdut in umbra intunericului ce se adaposteste in sufletul celui care merge.Lovit de regrete.."

"Drumul neatins de talpi pustii,se zareste lucind..Inca nepatruns de freamatul de dor,inca rece de pustii".

"Inainte sa spui,ca ma iubesti..inainte sa`mi faci inima sa tremure,sa`mi misti ochii dupa trupul tau dezgolit de razele soarelui,inainte sa ma faci sa te iubesc,te rog,dinstinge iubira de pasiune,albul de negru,fericire de bucurie,imeprtinente de indiferenta,distinge zboru de cadere."

"Gustul amarui al cafelei inca`l simt in mine,la fel cum te simt si pe tine..Urma buzelor de pe ceasca de cafea,inca te asteapta pe marginea chiuvetei plina de memoriile timpului,de amintiri fara trup,si suflet..Vin`o!Ia`l!Sunt ale tale.."

"N`ai fost doar un pion pe tabla mea,te`ai jucat cu tot ce inseamna "viata mea",jur ca nu mai pot ierta."

"Lasa`ma sa imbratisezi albastrul cerului,sa ma fac una cu soarele..sa ma pierd in mireasma valurui,ce usor imi bantuie obrajii,incalziti de razele soarelui,ce se joaca cu mine,cu iubirea mea.."

"Un zgomot infernal,prea multe trepte de urcat,plapuma scarilor imbracata`n praf..De nepatruns..laba piciorului degeaba se scufunda`n adancul lor,nu se face nici scrum si nici fum,e intact..Zdrente de compatimire obosita asternuta pe pragul usii,neclintita de vantul ce suiera prin geamuri,parca spunand cate ceva..despre ce va urma."

"Dansul ploii se coboara pe mainile noastre ce se incruciseaza atunci cand drumule noastre`s separate,in incercarea neclintita de a ramane impreuna,fara ca macar un deget sa strice armonia iubirii noastre."

"Marea`mi strapunge porii pielii, Vantul danseaza un vals al iubirii alaturi de mine. Valurile`mi mangaie incheieturile mainii, Simt caldura emanata de tine,in linia vietii din mine."

"I`ai spus vreodata copilului tau:"O sa facem asta maine."Fara sa`ti dai seama de dezamagirea lui?Ai privit vreodata copii intr`o invartitoare.Fara sa iti dai seama de sensul in care se invart?Ai ascultat vreodata sunetul vantului intr`o noapte agitataFara sa`ti dai seama de delicatetea lui? Incetineste`ti pasii.Lasa dansul sa se termine inaintea muzicii.Asculta cantecul pana la terminarea sunetului."

"Prima senzatie nu poate fi comparata cu oricare alta,e prima si ultima din viata ta,exact ca un fum."

"Nemarginirea sufletului este acel loc in care prietenii ajung sa`ti fie lumina in intunericul de nepatruns.."

"Asternutul sau mirosul pernei,locul unde zac nemiscate hainele ce doar in bataia vantului isi mai misca cate`o cusatura,alene inca`ti duc dorul."

Stealing the sun.

Cum nimeni nu stie ce vreau eu,eu nu stiu ce vrea nimeni.Cea mai banala chestie pe care puteam s-o zic in weekend-ul dupa prima saptamana de scoala:D.Si cum alexandra azi e gone la valea doftanei...va dau si adresa?Eu nu fac nimic decat meditez la o chestie de care n-ati mai auzit..Se cheama ca eu am inventat-o si sunt geniu sau ii zice tampenie?:))Ma gandeam la cum arata marginea creierului meu,o fi roz?..alexandra asa zice si ma mai intreb daca am adresa?Am?Probabil ca nu arata asa rau din moment ce e roz..Cine stie reclama aia veche de pe magic fm in care unu zicea:"Vrei sa afli mai multe despre corpul tau...?De ce mergem la dentist?De ce nenea doctoru ne injecteaza impotriva rabiei?Ce-i aia rabie?(thought)..Vrei sa afli toate astea?Cumpara acum de la orice chiosc de ziare si presa cartea "Nu mai stiu cum ii zice ca n-am memorie si ma gandesc sa iau lecitina,dar ultima oara cand am luat n-a avut efecte mari".Margine creierului meu e roz:-sDar ce forma are?:))

Prea stupid....Vreau sa fiu/sa am un caine/o pisica.




She lives in the city
Under the sea
Prisoner of pirates
prisoner of dreams.

As she surrenders to the sea

"Iarba prin par,

pe obrajii ei si pe ochii caprui

ce plangeau la zei"

"What a wicked game to play, to make me feel this way.

What a wicked thing to say, you never felt this way.

What a wicked thing to do, to make me dream of you and,

I don't want to fall in love."

"The moon is high on me and you

Is my message breaking through

Darkened skies that once were bleu

Are falling.

Chasing shadows through the years

I whisper softly to my dear

Be sure to know that i am here

Forever.

Through distant land and mountain streams

My river's running through your dreams

There's an ocean in between

Forever and never."

"If you close the door to your house

Don't let anybody in

It's a room that's full of nothing

All that underneath your skin

Face against the window

You can't watch it fade to grey

And you'll never catch the fickle wind

If you choose to stay."

Iubirea si zambetul de pe fata ei
Iubirea si viata traiau in ei

Mute life

Ziua in care toti se intorc la viata lor,viata la scoala,liceu,sau la facultate,sau cel putin o parte din toti.Redobandesti iar spiritul spalacit al invatatului,iti urasti iar colegii,iti iei adio de la adevaratii prietenii si de la iubirile verii,pentru ca acum esti obligat sa asculti palavrageala,nu vorbe adevarate.Sa stai pana seara cu mana-n falca,sa-ti astepti cainele sa se scoale,pentru ca ti-e ti-e sila,sa-ti dai seama ca nu mai ai caietul cu tine,sa trebuiasca sa mergi la film cu un prieten,dar nu poti ca ai teme si pshihopata aia de chimie da in draci daca nu ai tabelu naibii invatat.Mai ai chef de mancare huh?Da esti turbat,ca ala de istorie te tine in pauza din cauza ca vrea el sa se lase de fumat si tentatia e mare,mai ales cand o vede pe-aia de germana si-i cad ridurile si moaca.Sau cand ai 8 ore de mate pe saptamana si simti teorema lu' thales cum iti iese pe-o ureche,ca tampitu ala de ministru nici ecuatii nu stie sa faca,da ce dracu' crede...ca suntem martieni???Ma apuca fumatu si betia numai cand ma gandesc ca facem doar 2 ore de sport,cu o creata pe care nici n-o cunosc,parca o aud peaia de germana repetand ca la handicapati"Flower power".Iar emokidda aia pe care o ai in clasa,da no cunosti,ca e cam duuusa,sa-ti spuna ca nu intelege nimic la fizica,pentru ca nu explica "vaca aia" bine...Ete na...De parca a fost vreodata atenta.Si bine ca esti din germania,adica pe naiba bine ca sti germana,si ca ti-ai pus la profilu de hi5 asta.Ma bucur ca-ti tai venele.Imi dai si mie o mostra?Si vi acasa,si-ti zumzaie o voce in ureche,asta e chitara mea telepatica,da ma rog...Si esti entuziast,ca na tie iti place scoala,da de unde atata chef,cand alinarea e o alta fiinta pe care nici n-o cunosti,stai asta era altundeva.Esti mare muzicant,da iti place tie sa canti la sticla de bere,apoi sa-ti inebunesti parinti,ca te pricepi mai bine la chitara si na trebe sa stie toata lume ce "talent"esti.Si pe tine te doare ca nu le place lor.Dar care-i treaba nene,e muzica ta,talentul tau,ocupatia idioata,dar care iti place,atunci cand nu trebuie(doamne fereste)sa-i faceti vreun proiect la engleza aleia,in care sa scrii cum te jucai tu cu rata Ducky,inainte sa te prostesti in halu in care esti acum,ca n-ai alta alinare.Si mai vine cate una pe la tine,mai batrana de fel,care-ti zice ca parul tau e naspa rau.Da babo,pun pariu ca tu n-ai stat cate 7 ore la scoala gandind.Asa ca ce te iei de paru' meu??!Si pun pariu ca tu nu te milogesti de ai tai sa-ti ia un animal naibii!Asa humiliation cum imi da-ti voi cand ma vedeti,n-am mai avut de cand cu gradinita si va spun ca eram pe atunci in toate bucatile,mintal desigur.Nu ca acum nu le-ai avea,dar totusi.Va trebuie la ceva latina,nici macar aia nu stie s-o vorbeasc,asa ca deh,yu better than me.Si haimanao,ce esti libera pe contrasens,ca directoare nu prea te vad,mai degraba vrajitoare.Unde ti-i matura,ti-o fi disparut in claia aia de par,exista frizer,sau mai degraba hair-stilist,da tu sa nu te faci din ala,ca inebuneste Ploiestiul!

Acum pentru ca nu mai am chef de tine,prefer sa dorm,pana intra cineva oarecum intreg pe mess.

Insirand pe viata.

Amintiri a caror uitare nu a fost inca data,care sunt inca prezente.Din asta e format creierul meu plin de erori.Ele,erorile,constituie acum ceea ce cred eu despre mine si despre ce ma inconjoara.Ma simt ca o jigodie,care in ultima vreme a reusit sa se certe aproape cu toata lumea,care a castigat premiul de "Cea mai redusa mintal",care nici macar nu picteaza bine,ca cica asta e talentu ei,care nici nu canta destul de bine si care nici nu scrie destul de profund.Care il uraste pe Daniel,care nu o invidiaza pe sora ei ca traieste doar pentru iubirea ei eterna si care sacrifica cu o simplicitate uimitoare relatia noastra care oricum era de rahat si care se preface ca n-a fost nimic,ceea ce ma enerveaza la culme.Care crede cu ardoare ca bunica-sa n-a auzit in viata ei de sustinere[mai tarziu sigur o sa-mi para rau ca am zis asta].Care a facut-o pe cea mai importanta persoana sa planga si care si-a pierdut prieteni pe nimicuri.Care se entuziasmeaza prea repde si pierde.Lallala...ma bucur ca m-ati cunoscut.Mai sincera de atat nici ca puteam fi!

Vreau

• Sa te cheme Scortisoara.
• Sa ai o jacheta cu fluturi.
• Sa fi brunet.
• Sa nu mori repede.
• Sa pictezi.
• Sa stai intr'o mana.
• Sa ai prenumele Dulce.
• Sa ai o mana mai lunga decat cealalta.
• Sa sti sa pictezi extraterestri.
• Sa sti sa dansezi mambo.
• Sa fi din Caraibe.
• Sa ai ochii verzi.
• Sa plimbi o hermelina.
• Sa sti sa gatesti cartofi.
• Sa ai o lesa la gat.
• Sa bei ZuZu cu vanilie.
• Sa plangi.
• Sa ii spui lui James sa'si traiasca in continuare viata.
• Sa mananci mult.
• Sa o feliciti pe Alexandra petru minunata ei poveste.
• Sa stai in copac.
• Sa-i spui Ancai ca o iubesc mult.

Sa fi tu,de esti.Sau sa fiu eu.Sa fi sigur ca esti cel pe care'l vrei,ci nu cel pe care'l vreau eu....aaaa....oricine crezi ca esti.Cine esti?

Gandirea.

A evadat.A iesit.A scapat din intunericul ganditorului.E liber,se manifesta ciudat.Nu ma lasa sa redevin eu,sa'mi gasesc propria cale de al elibera.Acum sunt eu.Celalalt eu.Celalalt eu este la fel.Aproape la fel.Iubeste,citeste,scrie,contempla,dar mai sunt eu?Sau doar o simpla ratacire a sufletului si a mintii?Gandirea nu'mi este aceiasi.Ma comport altfel...sunt alta?Camerele goale,intunericul de nepatruns,ameteala...ce se intampla cu mine?E ok.Acum sunt eu.Serios.Adevarata eu.Sau eu care s'a schimbat,maturizat.Da eu.STAREA a trecut.Eu a plecat.Sau asteapta.Asteapta momentul cand o sa fiu mai slaba.Vrea sa iasa,asa cum si eu de acum a vrut.Scopul este necunoscut.Nevoia fiecaruia de emancipare,nevoia de lumina si nevoia de a implini.Nevoia de a implini destinul.Pentru ca eu de acum cred in destin.Cred ca ne nastem cu un scop,ne schimbam pastrand scopul.Dorinta si visul sunt ultima suflare a destinului.Asa il implinim.Destinul implica tot.Pe eu ,pe celalalt eu,pe fiecare.Asa ne trezim visand.Interactionand.Comunicand.Si cine bate destinul?Cine il sfideaza?Curajul nebanuit al fiecaruia.Eu din mine,din tine se unesc intr'un singur cuvant.:GANDIREA.

Day of sunrise.

Inceputul este simplu.Ca vine vorba despre un caine,un baiat si o fata e altceva.Da de cand l'am vazut,stiam ca trebuie sa fie al meu,dar n'a fost.Era perfect,eram prea entuziasmati.Era destept,in curs de dresare,eram dresori buni.Sacrifici peste sacrifici,zile de dresaj,cumparaturi.Era hranit,iubit,era mai important decat credeam noi ca este.Era un nou nascut,o bila de soricar fabricat la sinaia.Era al meu.Amprentele mele pe el.Pana intr'o zi nefericita.Nu m-a tradat.N'a vrut sa plece,dar stiam amandoi ca trebuie.I'am promis ca o sa'l vizitez si ca va fi bine ingrijit.Gandul meu era cu el,era cu iubirea mea,catelul,era cu inima mea.E greu atunci cand iti dai seama ce ai avut,ce ai pierdut,ca nu l'am iubit destul,ca l'am lasat sa plece.Ca va fi ingrijit mai bine ,nu e o scuza suficienta ,cum nu e nici faptul ca nu vin prea des sa stau cu el.Poate a fost o usurare sa nu il las singur,sa stiu ca e bine,ca s'a acomodat si a nu sufera dupa prieteni ca mine.Dar nu l'am lasat niciodata singur.Prieten adevarat?Nu.Caine devotat.Stapana??Nu.Prietena.E frumos cand iti aduci aminte momente din trecut,cand iti aduci aminte cum batea vantul,cum ne jucam visand la o lume mai buna.Simtind fiorul fericirii de altadata,e ca si cum o parte din mine a ramas blocata in alt timp,in alt loc.Trebuie sa urmarim ceea ce ne dorim,dar daca te pierzi pe drum,e bine sa-ti asculti inima.Trebuie sa fugim,cat suntem tineri si ne pastram credinta.Happy day!

Iubind azi,uitand maine.

Urmaresc infinitatea cerului si nori trecatori care intre timp au disparut.E apus.Simt vantul alunecandu'mi prin par.E de vis,sunt atat de fericita incat as putea saruta cerul.Sunt atat de aproape.Magia e de nedescris.As vrea sa o impartasesc cu voi.De cand m-am nascut,n'am facut altceva decat sa traiesc,sa traiesc clipele,ca si cum era normal sa fiu normala si sa nu'mi pese.Sa fiu indiferenta la ce e in jurul meu,sa traiesc intr'un mediu protejat,cu un zid in jur...asta pentru ca eram oarba si prea mica,pentru ca nu sunt si nici nu eram un copil deosebit,pentru ca jucam un joc slab in care singurele miscari erau visele,singurele sperante asa mi le faceam,cu ochii deschisi sau inchisi.Eram o fata cu o sora mai mare,iubeam cercul in care eram inchisa.Azi iubesc libertatea.Iubesc cerul cu nori si tot ce ma inconjoara.Te simti asa privind lumea cum se misca,traficul,privelistea.Cat imi place sa merg in centru sa ma asez pe o banca si sa privesc...Vezi altfel lumea..cu alti ochi,ai alte sentimente si alte pareri.Sunt mii de lucruri pe care le privesti altfel cand vezi natura lucrand,cand observi cursul fiecaruri lucru,cand te simti atras de orice prostie care'ti aduce aminte de prieteni,de copilarie,de locurile in care te-ai simtit ocrotit,de viata.Acum o parte din mine e cu tine,cititorul,desi nu sunt multi si e ok.Nu sufar,ma bucur.Partea buna e ca sunteti prieteni,cunosctiti,necunoscuti,aveti mereu o parte din mine cu voi.Puteti uita ce ati iubit azi.Puteti uita orice sentiment pe care le-au adus lucrurile petrecute azi.Uitand maine ce'am facut azi,uitand maine o parte din viata.

Never what we need.Always what we want.

Revenind la blgul acesta,va propun alta tema de discutat:dc ne dorim mereu lucruri imposibile,la care visezi de ani..pe care le'ai vazut in reviste sau la personalitatile lor din SUA..YAAA i'm V.I.P..ok am deviat.Intrebarea e :ai nevoie de acele lucruri..sau doar capricii care te macina cand n'ai ce face..Sincer cred ca suntem invidiosi ca nu le avem..ca nu suntem ca aceia care-si permit...sau in cazul prietenei mele..care au vechime pe un site..si din cauza aia sunt venerati..NIET!!nu e posibil ok au talent..Sfatul meu:fi rabdatoare si asa o sa ajungi si tu..ca doar ai talent cu caruta!!!Revenind..si mie imi plac lucrurile minimaliste..lucrurile art'deco si altele...dar nu le poti avea pe toate...NU'TI TREBUIE!!Nu trebuie sa ai Prada ca sa-ti faci prieteni..desi recunosc cand iti va trebui o geanta..da bani pe una buna;).Cum zice prietena mea:Mreu uitam ceea ce avem, niciodata nu ne convine, mereu vrem mai mult, asta e firea omului"sta pt ca vrem mai mult..uni putem alti nu..aici intervine din nou spiritul fiecaruia..esti optimist..perseverent..si calculat..Vei reusi..dak insa nu poti,nu mori!Intotdeauna exista ceva si pt tine ceva bun menit sa'l ai,sa'l faci.Si in legatura cu invidia pe care o manifesti fata de celebritati si bla bla...e necontrolabila..pur si simplu imiti..nu te abti..si aici n'o sa te mai ajut eu..Decat cu un sfat..:))DU'TE LA PSIHOLOG!!Te va ajuta..garantez;)!

Realitate sau moft

Oakey..sa vorbim despre actorul meu preferat si in general idoli..:)Majoritatea populatie are un idol,unul pe care il imita,pe care vor sa si'l insuseasca.Sunte'ti indragostite de brad pitt...oare asa e???sau e doar o fantezie in care esti u si idolu tau pe plaja:)).Apropo de asta ..am o prietena care e de varsta mea,din clasa si care e inebunita dupa bill kaulitz..Nuuu nu asta e problema...doat k are tot felu de vise irealizabile cu pustiu ala din germania..zau???!!!Sau prietena mea pe timpul vacantei..e inebunita dupa dica..si o tine pe a iei..zice ca e casatorita cu dica si ca se iubesc rau detot:))??!!Ce sot ti-ai ales pisi!!Si tot asa..cred k aici intervine lipsa de ocupatie si de prieteni ..zau!!

A thousand dreams i still believe

-Te iubesc!!!i'a zis sfidatoare...
-Ceeee???Acum iti mai si bati joc de mine??!!Cum de reusesti???Esti atat de...de...PERFIDA!!!Si prefacuta!!

-Dar...Te iubesc...cu adevarat...Trebuie sa crezi!!Stiu...stiu ce ti'am facut...sunt o proasta!!Am gresit fata de tine..Te'am luat in ras!!Regret!!
-Habar n'ai!!!ii zice cu o ultima suflare..apoi un sir de lacrimi aluneca pe obrajii lui aprinsi.Ti'ai batut joc de mine..N'am facut altceva decat sa te iubesc!!
-Stiu!!!A.....am fost prea imatura si prea oarba!!!Dar te iubesc!Asta simt!!...Te rog...zi'mi ca inca ma m'ai iubesti...

-Ca sa ce???Sa'mi zdrobesti iar inima??!!

-Iti jur te iubesc!!!

Fetele lor atat de apropiate se ating pentru prima data intr-un sarut...

Pentru mine asta e inceputul perfect al unei relatii adevarate.

It's so beautiful when a boy smiles

Nu'i asa ca e minunat..Da..prietena mea aici de fata care imi citeste "jurnalul",imi zicea ca mie nu'mi plac baietii???!!!Omg???mie??...srry gresisi persoana!Eu sunt inebunita,ma uit aproape dupa toti de varsta mea..recunosc ca sunt multi:">
Oricum..nu toti intorc capu si pe fata lor se largeste cate'un zambet..asta e rar

Fetelor,nu'i asa ca v'ar incanta ca un baiat de care va place desigur,sa se intoarca si sa zambeasca??Ok..deci acum conduc cauze umanitare..nu,dar asta ar fi super...Stiu!!Sunt geniala:>!auzi...???Ma sustine cineva:))?Ok recunosc..cer prea mult..Evident!!Cum va asteptati ca egoistii aia care fac tumbe sa impresioneze s-ar uita ca draq la tine si-ar zambi:)>???

Jurnalul meu.Secretul meu.

Am jurnalul asta de ceva timp.Mai exact 2 ani...da de 2 ani scriu vrute si nevrute..intrebari..scriu de baieti draguti,de caini,pisici,surori bune..fete rele..cercuri,geometrie..am scris chiar si de scoala.Am gresit da ..de multe ori facand liste cu prietenii mei actuali..wow ce de taieturi si stersaturi..da el m-a tradat..Sters!Dc nu tine legatura cu mine??...ma rog dak nu are chef ..deci unde am pus guma aia idioata..Fuck!!nu pe aia..ea era prietena mea..da in ultimu timp mi' dat ghionturi..ok am multa treaba!!Asta-i treaba cu prietenii..se schimba..te lasa..te uita..nu te mai vor!!!
Pot sa zic ca in jurnalul meu apar mai mult de 10 nume de baieti:">..aaa poi sa ma explic..nu vreau sa par..Aaaa,dar nu par nicicum..da mi' plakut de ei...si???Wow mai ales de blondu ala..da a fost in trecere:D
Acum sa ajung la intamplarea care a generat lacu din jurnalul meu...E pur si simplu FLEASCA!!!Deci..intr-o zi insorita,ce'mi veni mie..poi imi veni sa ma urc in copacul din locul unde-si avea catelul meu locu'..ca na are curte nu gluma...eh si eu in copac stau foarte confortabil..Din cauza dispozitiei crengilor.Si m-am urcat..nush ce draq am facut da jurnalul meu a ajund in oala cu apa a cainelui..FUCK!!de 3 ori FUCK!!Cum am putut...aaaa e fleasca pur si simplu paginile s-au sters..Stiu!!Il voi pune la soare..Da cum naiba??ca are o groaza de pagini..eh si pana la urma asa a ramas..nici acum nu e uscat de tot..dar cel putin mai scriu in el:)..Nice story:)

Fuck!Ups i did it again....

Ups...da am varsat laptele si ce??Mai gresesc si eu!Ufff...scuze eu am uitat frigiderul deschis.Jur!Nu se va mai intampla.Ceeeee??!!Ce'a facut??Aaaa..da imi amintesc..eu l'am inchis in bucatarie...dar nu credeam ca o sa darame in halul asta..:">Ok astea's unele dintre intamplari.
Deci m'am sculat.Wow ce zi superba..numai buna de facut cumparaturi.Trebuie neaparat s'o sun pe prietena mea..sigur n'are altceva mai bun de facut!Deci nu'i asa ca vi prin oras??Da??Mersi..deci ne vedem in centru:).Aaaa da sigur mami..nu-mi mai cumpar bijuterii promit!!Ai cuvantul meu...:)Ok atunci am plekat.Paaaaa!Ajung la fantani unde prietena mea ma asteapta.Unde ai fost nebuno???Te astept de 10 minute...lasa .Hai sa ne distram!Ok..uuuuu..Primul magazin!!!ii zic...aaa..e plin de bijuterii..aaaa...sti mi'a zis mama sa nu mai cumpar cu sacu...deci...dar nu cred ca se supara!Adică totusi uite ce pandantiv super...si nu e decat 40 ron..un chilipir:))Merg la casa de marcat cu un zambet cat toata casa...Tiffany's e un super magazin:)Sunt o clienta fidela...Aaaaa.Aia ce e???Cumva o reducere??!!Deci daca cumpar inca ceva in valuare de 30 ron...Primesc o poseta gratis??!!...De la Clarins??!!Asta da afacere..repede nu pot rezista!!Poseta e chiar marfa:O!!

Sooper zi!Ajung acasa destul de obosita...Mama ma intampina:Buna draga...Cum a fost?Te'ai distrat?Da,mama!A fost super!Aaaa...ma bucur!Si ce ti'ai cumparat?(mi-a vazut punga de la spate)...Aaaa poi nimic..niste chilipiruri.Sa vad si eu!!FUCK!!!Ce ma fac???Aaaaa..ok m-ai prins,dar pur si simplu n-am putut sa rezist...adik am primit o poşetă gratuit..de la Clarins!!!

Continuarea e mult prea clară...Fără bătaie!!:))