Balet.

"E toamna...
Pitita , pasarea albastra,din colt de colive
ma priveste
Isi ascunde ochii negrii, vii in aripi.
O prind incet in palme, strangandu-i trupul mic
Si prinsa-n palma mea se-nchide in noi gratii.
Eu ma prefac, ca-i arat de langa fereastra,
frumosul peisaj cu pomii stinsi.
Da! E toamna pasare albastra.
In timp ce ma priveste,
isi intinde aripile in palma mea,
vrand parca, sa imbratiseze, trupul rece,
dezgolit,al crengilor ascutite.
O privesc cu amar... ma va intelege....
Cand tainic marturisindu-ma i voi sopti,
ca un pustnic singuratic:
Nu o sa pot , sa iti mai redau zborul
niciodata, suflet chinuit,salbatic."