Day of sunrise.

Inceputul este simplu.Ca vine vorba despre un caine,un baiat si o fata e altceva.Da de cand l'am vazut,stiam ca trebuie sa fie al meu,dar n'a fost.Era perfect,eram prea entuziasmati.Era destept,in curs de dresare,eram dresori buni.Sacrifici peste sacrifici,zile de dresaj,cumparaturi.Era hranit,iubit,era mai important decat credeam noi ca este.Era un nou nascut,o bila de soricar fabricat la sinaia.Era al meu.Amprentele mele pe el.Pana intr'o zi nefericita.Nu m-a tradat.N'a vrut sa plece,dar stiam amandoi ca trebuie.I'am promis ca o sa'l vizitez si ca va fi bine ingrijit.Gandul meu era cu el,era cu iubirea mea,catelul,era cu inima mea.E greu atunci cand iti dai seama ce ai avut,ce ai pierdut,ca nu l'am iubit destul,ca l'am lasat sa plece.Ca va fi ingrijit mai bine ,nu e o scuza suficienta ,cum nu e nici faptul ca nu vin prea des sa stau cu el.Poate a fost o usurare sa nu il las singur,sa stiu ca e bine,ca s'a acomodat si a nu sufera dupa prieteni ca mine.Dar nu l'am lasat niciodata singur.Prieten adevarat?Nu.Caine devotat.Stapana??Nu.Prietena.E frumos cand iti aduci aminte momente din trecut,cand iti aduci aminte cum batea vantul,cum ne jucam visand la o lume mai buna.Simtind fiorul fericirii de altadata,e ca si cum o parte din mine a ramas blocata in alt timp,in alt loc.Trebuie sa urmarim ceea ce ne dorim,dar daca te pierzi pe drum,e bine sa-ti asculti inima.Trebuie sa fugim,cat suntem tineri si ne pastram credinta.Happy day!